Scrisoarea unui român din Londra: „Vom merge la vot să ne apărăm speranțele și nicio ușă de ambasadă nu ne poate opri”

„Sunt unul dintre cei umiliți, duminică, la Londra”, așa s-a prezentat, într-un mesaj transmis redacției gândul, Mihai Daos, un român de 35 de ani stabilit în Marea Britanie din 2009. Sub acest mesaj, ne-a transmis o scrisoare pentru politicienii de la București. Titlul ei: „Vrem să votăm!”.

După ce a stat cinci ore în frig și în ploaie pentru a-și exercita acest drept constituțional, Mihai Daos a decis să transmită o scrisoare în țară, pentru că, în opinia sa, „ceea ce s-a întâmplat, cu premeditare, se numește fraudarea alegerilor”.

„Trăiesc la Londra de mai mulți ani și uitasem cât de abuziv poate fi partidul care ne-a izgnit pe mulți de acasă. Sunt pur și simplu siderat de ceea ce ne-au făcut la vot”, a scris el într-un mesaj pentru gândul.

Daos spune că deși locuiește peste hotare, „tot ce se întâmplă în țară este mai aproape de sufletul nostru decât cel mai sinistru și groaznic atentat de la o sută kilometri de noi”. Tocmai pentru că a plecat, dorința de ajuta într-un fel țara l-a îndemnat să iasă la vot, mărturisește el.

„Pentru că toți ne gândim câte lucruri am fi putut face acasă, câte lucruri am putea schimba în țară cu experiența noastră de aici. Singurul mod de a da viață acestor dorințe aprige care ne macină, de a transforma gândurile, speranțele și iluziile noastre într-un crâmpei de realitate, este VOTUL. Votul acesta pe care ni l-au furat mișelește”, scrie Daos în scrisoarea pe care ne-a transmis-o.

Românii din străinătate au stat cu orele în fața secțiilor de votare din toată lumea. Încă din ziua votului, mulți dintre ei au început să semnaleze umilințele de care aveau parte. Uși închise în nas, comisii care îi vedeau drept „instigatori” puși pe ceartă, conaționali care alertau autoritățile străine pentru că veniseră la vot – acestea sunt doar câteva dintre poveștile pe care le puteți citi în gândul.

Mai jos, redăm scrisoarea integrală a lui Mihai Daos:

Vrem să votăm!

Nici un regim politic nu va supraviețui împotriva voinței națiunii. Umilința de la ambasade ne-a scârbit și ne-a îndârjit. Ne-a adus aminte de ce am plecat din țară. Ne-a răscolit măruntaiele, așa cum numai imaginea lui Ceaușescu, dând din mână la balcon, o mai face. Pentru că ne-a fost furat dreptul nostru elementar, cordonul nostru ombilical cu țara : votul.

Uitați-vă pe forumuri, pe Facebook: peste 100.000 de români din străinătate au fost împiedicați să voteze prin subcapacitarea secțiilor, prin amplasarea lor în cele mai îndepărtate locuri. Ceea ce s-a întâmplat, cu premeditare, se numește fraudarea alegerilor. Am urlat din toți plămânii la aceleași clădiri care, acum două decenii, aveau respirația infectă a unui regim criminal. În acele timpuri, am fi fost „șpioni” americani și „iengleji”, „trădători de țară”. Acum suntem „provocatori”. Sunt convins că acest sistem, dacă ar putea, ar înfunda pușcăriile cu noi. Azi, tot ce mai poate să facă este să fugă de noi cu disperare, blocându-ne votul. Imaginea disperării lor viscerale este dată de lanțurile de oameni vii care au înconjurat ambasadele cu porțile închise.

Suntem milioane în Diasporă. Mulți dintre noi am mâncat pământ când am venit în țara de adopție. Am luat job-urile pe care le refuzase toată lumea. Am îndurat umilințe și rasisme rarisime. Am muncit și muncim pe rupte să construim ceva de la zero și să trăim decent. Să putem oferi copiilor noștri o viață mai bună. Să putem să ne ajutăm părinții și bunicii rămași în țară. Această mizerie fără margini, această turpitudine – furtul votului în plină zi, la drumul mare! – ne doare mai tare decât tot ce am îndurat. Pentru că tot ce se întâmplă în țară este mai aproape de sufletul nostru decât cel mai sinistru și groaznic atentat de la o sută kilometri de noi. Pentru că toți ne gândim câte lucruri am fi putut face acasă, câte lucruri am putea schimba în țară cu experiența noastră de aici. Singurul mod de a da viață acestor dorințe aprige care ne macină, de a transforma gândurile, speranțele și iluziile noastre într-un crâmpei de realitate, este VOTUL. Votul acesta pe care ni l-au furat mișelește.

Nimeni nu este înamorat după Blaga, al cărui ginerică o duce bine mersi cu contractele cu statul. Nu-i duce nimeni dorul lui MRU atot-știutor-cuprinzătorul care, măcar din oportunism, ar fi putut schimba „fața” ambasadelor. Nimeni nu plânge de dorul lui Crin, după placiditatea lui Predoiu, după naufragiul lui Băsescu și cântecul sirenei lui.

Am învățat să ne detașăm. Știam să judecăm critic. Însă, este de nesuportat senzația acută că regimul mafiot PSD, care a cangrenat țara, care ne-a izgonit de acasă, ne sfidează și ne urmărește și în lumea întreagă!

„Vrem să votăm!” este o transfuzie de democrație către un corp social aproape răpus de o boală sistemică. Pentru că fiecare dintre noi a învățat, în țara de adopție, o lecție de viață. Că și România poate fi „uber alles”; că „Aux armes, citoynes!” se traduce acum „La vot, cetățeni!”; că în 1992, în Italia, și în 2014, în țară, s-au dat bătăliile pe viață și pe moarte „Mani pulite” și „Boss, suntem beliți!”; că spiritul justițiar al lui El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha nu a murit în noi!; că spiritul primului amendament al Constituției Americane se regăsește și în Constituția României.

„Vrem să votăm!” este lupta noastră de a ne apăra de acest sistem mafiot. Nu vrem ca acest sistem să numească ambasadori, judecători, procurori. Nu vrem ca acest sistem să ne omoare cu zile părinții, bunicii și prietenii. Nu vrem ca acest sistem, a cărei supurație este candidatul morților-alegători, al hoției, al ne-onestității intelectuale, al regresului politic și social, al lui „Boss, să îl călcăm pe cap”, al practicilor religioase medievale, nu!, nu! nu vrem ca acest sistem să îngenuncheze România.

Vom merge la vot să ne apărăm speranțele și nici o ușă de ambasadă nu ne poate opri.

Mihai Daos,
Londra

Despre Mihai Daos: Lucrează în marketing și social research. A studiat filosofie și științe politice, nu este și nici nu a fost membru al unui partid politic.