Sebastian Burduja: Politica are un impact foarte mare asupra destinului unei țări / „M-a marcat să-l văd pe tatăl meu plângând”
This browser does not support the video element.
Sebastian Burduja are puține amintiri despre comunism. Avea doar 4 ani la Revoluție, dar își aduce aminte de povestirile părinților și ale bunicilor săi.
Are o amintire stând la coadă, cu bunica sa, dar nu poate să plaseze această imagine în timp. Nu e convins că nu era după 1990.
În podcastul Pe drept cuvânt, Sebastian Burduja amintirea pregnantă despre comunist, când și-a văzut părinții plângând.
Amintirea mea pregnantă e una foarte personală, în care i-am văzut pe părinții mei plângând. Și, probabil, m-a marcat lucrul ăsta, mai ales să-l văd pe tatăl meu plângând. Nu era ceva uzual, pentru că-mi amintesc crâmpeiul ăsta.
Spune că generația sa, a celor crescuți în anii `90, este una interesantă, deși, marcată „mai degrabă de deziluzii”.
Îmi amintesc și un sentiment care ne-a cuprins și pe noi, copiii, atunci, că deodată ceva se schimbase în bine. Nu doar că era televizorul pornit și nu eram limitați la două ore zi sau cât era pe atunci, dar ceva se întâmpla și deodată lumea era cuprinsă de speranță. Or, copilăria în anii 90 a fost marcată mai degrabă de deziluzii.
De fapt, întreaga Românie a fost marcată de deziluzii, consideră Sebastian Burduja, de privatizările eșuate, mineriadele, ezitările României în parcursul ei firesc înspre vest și înspre democrație. Și se întreabă „ce s-a întâmplat cu speranțele de la Revoluție?”
Și de aici am rămas cu această dilemă pe care am dus-o cu mine și la facultate, la Stanford. Ce s-a întâmplat cu speranțele de la Revoluție și cum au devenit ele o sumă de deziluzii?
A deschis ochii în politică destul de devreme, atunci când tatăl său a ajuns primar la Piatra Neamț, la primele alegeri libere și, la un moment dat chiar i-a pus tricolorul pe piept.
Cu siguranță m-am gândit la ce se întâmplă în arena publică, conjunctura împrejurărilor în care tatăl meu a fost ales primul primar în Piatra Neamțul eliberat de comunism. Era un om apreciat în comunitate, vorbea engleză foarte bine, franceză foarte bine și așa s-au potrivit lucrurile. A fost șase luni de zile primar și am încă o poză, cred că e și publică, în care m-am nimerit la primărie la un eveniment și mi-a pus și mie tricolorul.
Asista la discuțiile despre politică, urmărea dezbaterile electorale în primii ani, dintre Ion Iliescu, Petre Roman și atunci a înțeles că aceștia sunt oamenii „care au destinul țării în mână”. Și acum afirmă că politica are un impact foarte mare asupra destinului unei țări.
Urmăream, copil fiind, dezbaterile prezidențiale. Le urmărea o țară întreagă sau asta era percepția mea. Se discutau la masă, între vecini, despre ce se întâmplă, ce face Ion Iliescu, ce face Petre Roman. Erau susținători ai ambelor tabere după ce s-au separat, ce face Teodor Stolojan, ulterior. Au fost niște personaje care prin prisma acelor discuții mi-au creat percepția că ei sunt cei care au destinul țării în mână și că pot să ne facă foarte bine sau foarte rău. Și, într-adevăr, cred că politica are un impact foarte mare asupra destinului unei țări.
CITEȘTE ȘI: