Sorin Lavric, după declarațiile controversate despre femei: Nu sunt misogin. Am spus niște adevăruri pe care puțini au curajul să le spună

Scriitorul și filosoful Sorin Lavric, ales în fucția de senator de Neamț din partea Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), a acordat un interviu prin care încearcă să lămurească unele aspecte controversate din diferite pasaje ale cărților sale și declarații referitoare la femei, romi și maghiari.

Imediat după alegerile parlamentare, mai multe declarații ale acestuia au generat controverse, în urma acestora el fiind dat afară din Uniunea Scriitorilor, de la revista România Literară, iar UNATC s-a dezis de spusele lui.

În cadrul interviului acordat digi24.ro, Lavric a explicat în detaliu de ce a făcut respectivele afirmații.

În primul rând, Lavric a respins ideea potrivit căruia ar fi misogin.

„Este ironia sorții, vă dați seama, să ajung tocmai eu să fiu categorisit drept misogin. Gândiți-vă că nu aș fi scris o carte despre femei din care descriu o tipologie alcătuită din șase tipuri, șase genuri feminine, tipologie pe care o descriu cu ajutorul unor scheme speculative. Eu nu aș fi făcut așa ceva, nu aș fi depus un asemenea efort dacă aș fi detestat ființa feminină. Când detești un om nu te apuci să stai luni de zile să clădești scheme pentru a-i face un portret lăuntric. Când urăști pe cineva, pur și simplu îi intorci spatele și îl ignori. Eu așa ar fi trebuit să procedez dacă aș fi avut o natură și o fire autentic misogină. Nici vorbă de așa ceva. Eu acolo am încercat cu mijloace filosofice să-mi descriu propria uimire și stupoare față de acest mister pe care îl știm cu toții – când spun cu toții mă refer la bărbați – care este femeia. Când scoți de acolo anumite expresii, le poți interpreta cum vrei tu”, a spus Lavric.

Da, acolo sunt accente malițioase, pentru că eu nu fac apologia fățarnică a femeii. Eu încerc să înțeleg din intuiția mea masculină ce înseamnă femeia. Asta am încercat să fac acolo, într-un mod cât se poate de onest.

Expresiile cele mai uzitate se referă la, și citez acum: niciun bărbat nu caută în femeie prounzimea, deșteptăciunea sau luciditatea; Nu sunt admirator al femeilor, poți să admiri pe cineva pe care îl bănuiești deasupra ta și mai este acea referire pe care ați făcut-o cu privire la vopsirea unghiilor femeilor la picioare.

E penibil. E nostim. Un amestec caraghios. Sinceritatea fiecăruia dintre noi, în care putem să spunem ce simțim despre femei, ne îndeamnă să recunoșteam că atunci când ne uităm la o femeie, care este exponentul sexului frumos – pentru că asta înseamnă femeia – ceea ce te atrage la ea, în primă instanță, este ceea ce eu numeam nurii, adică farmecul, acel vino-ncoace, acel sex appeal pe care îl simte orice bărbat prin porii lui. Aș fi un ipocrit să spun că alți bărbați nu se raportează așa a femeie. Abia în a doua instanță, după ce ai perceput frumusețea aceasta estetică a femeii, abia apoi îi simți undele spiritului și erudiția. Așa mă raportez eu la femei. Vreți acum să mint și să închin elogii ipocrite femeii spunând că ceea ce contează, în primul rând, în ochii bărbaților este erudiția? Foarte bine! Eu nu pot să fac așa ceva!

Nu pot să spun că femeia excelează prin gândire logică, mai ales prin aptitudini filosofice. Îmi pare rău! Filosofia este un domeniu aflat aproape exclusiv în apanajul bărbaților.

Femeia este acea minune complementară care îl întregește pe bărbat. Cele două sexe alcătuiesc un întreg tocmai în măsura în care se întregesc. Ceea ce înnobilează ambele părți este tocmai diferența dintre ele. În momentul în care șterg această diferență în numele unei fantasmagorice egalități atunci perechea dispare. Dispare în ceva uniform. Și atunci cele două sexe, în loc să fie complementare, devin două bucăți amorfe care se topesc una în alta. Fiecare are niște aptitudini și niște înzestrări pe care celălalt sex nu le are. Și atunci de ce să neg aceste diferențe? Pentru ce? Nu înțeleg! Ca să fiu pe plac lumii politice și a egalității cu orice preț? Nu pot!”, a spus Lavric.

Lavric: Nu suntem un partid legionar, dar pentru noi Europa este un club de națiuni creștine

Viitorul parlamentar a mai declarat că AUR nu este o formațiune legionară, așa cum a fost caracterizată în spațiul public, ci este mai degrabă un partid conservator.

„Nu știu acum ce înseamnă extremism. Întotdeauna când punem asemenea etichete înjositoare și terfelitoare aruncăm într-un con de umbră orice mișcare și orice partid. Suntem un partid de dreapta, creștin, conservator. Asta suntem. Ce înseamnă asta? Tot timpul invocăm acele entități organice care definesc orice ins. Și anume: națiunea, biserica, familia, etnia, limba, trecutul, strămoșii. Acestea sunt entitățile pe care le avem în vedere și pe seama cărora ne afirmăm. Dacă asta pentru dumneavoastră înseamnă extremism, atunci noi suntem extremiști.

Suntem un partid neo-legionar, fascist și așa mai departe (n.r. – ironic). Cunoaștem toate ștampilele și etichetele pe care le-am primit. Să fie foarte limpede. Legionarismul a fost un episod interbelic care s-a încheiat definitiv. Este ireversibil. Nu poți da timpul înapoi să reînviem acum ceea ce a fost atunci. A fost un moment important în ceea ce numim curentul gândirii conservatoare din România. Numai că gândirea conservatoare nu se oprește la legionari. Ea a continuat mai târziu. Sunt câteva trăsături ale gândirii conservatoare pe care chiar dacă le regăsim la legionari ele nu definesc numai legionarii. Este vorba de îmbinarea națiunii cu acest duh creștin. Ori pentru “corecții” politici și acești oameni obsedați de fundamentalisme, când aud de această îmbinare, de această pereche nație-biserică, imediat simt la nas o adiere legionară. Nici vorbă de așa ceva! Legionarismul este o piesă de teatru a gândirii conservatoare care s-a încheiat demult!”, a mai spus Lavric.

Lavric: Ideea unui partid înființat pe criterii etnice este o aberație

Întrebat despre ideea șefului partidului, George Simion, privind interzicerea partidelor etnice în viitor (cu referire la UDMR, n. red.), Lavric a explicat că, deși este un „admirator fără limite al culturii maghiare”, existența unui partid înființat pe criterii etnie este „o aberație”.

„Sunt un admirator fără limite al culturii maghiare, mai ales al matricii de tipul stilisticii arhitecturale. Când mă duc în orășelele din Ardeal, în cele două județe maghiare, mă simt bine pentru că acolo simt un gust și o noblețe pe care cu greu le găsim în arhitectura românească. Dar asta nu mă împiedică să spun că ideea unui partid ridicat pe criterii etnice nu este o aberație. Ba da, este o mare aberație! Pentru că maghiarii sunt cetățeni ai statului român și atunci ei trebuie să intre în rândul unor partide românești. Ideea unui partid etnic este o aberație și George Simion are dreptate. Oricând îi vom respecta și îi vom saluta pe colegii noștri parlamentari din UDMR, dar ei trebuie să înțeleagă că vom fi tot timpul împotriva unei asemenea idei de partid ridicat într-o matcă etnică”, a spus el.

Întrebat despre poziția sa față de minoritatea romă, Lavric a explicat că nu are o problemă cu membrii acesteia. Declarația vine în contextul în care viitorul parlamentar i-a descris pe romi ca fiind „o plagă socială”. El a explicat că expresia a fost „scoasă din context”.

„Din cauza acestei expresii scoase din context mi-am luat toate cucuiele și bobârnacele posibile și preschimbat într-un campion al xenofobiei. Atunci ne aflam în prima lună de decretare a stării de urgență aproape în toată Europa și zeci de mii de români s-au întors în țară că nu mai aveau ce să facă acolo. Și Florina Jucan m-a întrebat: cine credeți că vor veni primii aici? Și eu am spus ceea ce știam cu toții că se întâmplă. Cei care au venit erau cei care nu mai puteau să cerșească, să fure și să întrețină acele relații de prostituție din Occident. Iar aceia, cu precădere, în mod statistic – nu o spun eu că simt o aversiune față de ei – aceia, prin statistică, prin excelență, sunt romii, adică țiganii. Nu toți. Ferească Dumnezeu, pentru că în AUR avem o falangă foarte numeroasă de romi. Dar când scoți această expresie „țiganii sunt o plagă socială”, generalizând, firește că expresia capătă o amploare xenofobă, iar eu sunt preschimbat într-un căpcăun care vrea să îi mănânce pe țigani. Nici vorbă de așa ceva!”, a mai spus Lavric.