Tentația „putinizării” în UE. De la „puci”-ul eșuat al USL în România, la ancheta UE asupra Poloniei

Eșecul politicilor în criza refugiaților, contestarea spațiului Schengen, pericolul atentatelor teroriste, în și dincolo de granițele UE, sau Rusia putinistă, sunt câțiva dintre factorii care au discreditat încrederea în Uniunea Europeană, permițând partidelor aflate la putere în unele state membre să ia măsuri de limitare a libertăților civile și de creștere a autorității statului, dând naștere unui nou mod de exercitare a puterii: iliberalismul.

Vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a anunțat că a lansat o anchetă fără precedent cu scopul de a stabili dacă noile legi poloneze încalcă regulile democrației europene. Este vorba despre activarea, în premieră, a unui mecanism al UE privind statul de drept (Rule of Law Framework), inițiat în 2014 de Comisia Europeană. Această decizie vine ca urmare a unei noi legi adoptate de Polonia, în care sunt modificare regulile de vot cu majoritate calificată în cadrul Tribunalului Constituțional, instanță în care cinci judecători noi au fost numiți de guvernul recent instalat. Guvernul conservator din Polonia a elaborat recent și un proiect de lege privind crearea unui Consiliu național care va coordona posturile publice de televiziune și radio, o inițiativă ce a atras critici dure din partea Comisiei Europene și a organizațiilor pentru libertatea presei.

„Aceasta este prima dintre cele trei etape ale procedurii de apărare a statului de drept, creată în martie 2014 de Comisia Europeană, dar care nu a mai fost utilizată până acum. Mecanismul a fost instituit în 2014, în urma criticilor aduse Bruxelles-ului în legătură cu lipsa de reacție față de unele derapaje ale Ungariei de la valorile democratice europene”, a explicat europarlamentarul Cristian Preda pentru gândul, arătând totodată că demersul guvernului polonez este „o tentativă de a crește puterea de decizie a celor 5 judecători numiți de putere în cadrul Tribunalului Constituțional și de a forma un grup de blocaj”.

Cristian Preda mai amintește o altă măsură controversată a Poloniei, votată în grabă în penultima zi a anului 2015, „care face să expire cu efect imediat mandatele membrilor conducerii și consiliilor de supraveghere ale televiziunii și radioului publice, încredințând numirea noilor responsabili ministrului de finanțe din partidul de guvernământ Lege și Justiție (PiS)”.

Se repetă scenariul României din 2012. „Să nu credem că o singură instituție, cum este DNA-ul, poate garanta separația puterilor în stat”

„Se repetă scenariul României din 2012″, consideră Cristian Preda, care a adus în discuție faptul că România a trecut prin momente similare cu Polonia, în care valorile democrației erau amenințate, și a rememorat cum „în 2012, guvernul Ponta a adoptat o Ordonanță de Urgență, prin care se retrăgea Curții Constituționale abilitatea de a aviza hotărârile Parlamentului. Ordonanța respectivă făcea ca suspendarea președintelui Traian Băsescu să fie mai simplă”.

„Era un joc prin care se căuta neutralizarea oricărei instanțe ce s-ar fi putut opune USL-ului. Singura diferență dintre România – 2012 și Polonia – 2015 este dată de faptul că atunci un guvern de stânga, USL și tandemul Ponta-Antonescu, a avut această inițiativă de consolidare a puterii, iar astăzi în Polonia asistăm la un guvern de dreapta care aplică același algoritm”, explică europarlamentarul Cristian Preda, pentru gândul.

Tot în 2012, USL-ul a revocat președinții celor două Camere ale Parlamentului și pe Avocatul Poporului.

Posibilitatea ca România să fie amenințată în viitorul apropiat de monopolul unui singur partid este un scenariu plauzibil, consideră Cristian Pârvulescu. „În țări cum este România democrația este fragilă. Să nu credem că o singură instituție, cum este DNA-ul, poate garanta respectarea libertăților și separația puterilor în stat, adică o democrație reală și funcțională. La fel, nici simpla apartenență la Uniunea Europeană nu ne poate asigura o traiectorie politică care să ne apropie de valorile democrațiilor vestice. Este nevoie de o participare masivă a românilor la exercițiul democrației”, spune Pârvulescu.

Iliberalismul. De la Rusia și Turcia, în UE, la Ungaria și Polonia

Iliberalismul este un termen care a fost folosit pentru prima dată în 1997 de jurnalistul american Faared Zakaria, în definirea democrațiilor din lume unde, cu toate că statul își asumă respectarea libertăților și a valorilor liberalismului clasic, democrația este aparentă. În realitate, separația puterilor în stat, egalitatea în drepturi sau libertatea informației sunt chestiuni  teoretice.

Acest concept a fost readus în discuție în Europa de azi și „pare reanimat de evenimentele politice din ultimul timp din țări precum Ungaria sau Polonia unde echilibrul democratic, separarea puterilor în stat sau respectarea valorilor europene au devenit chestiuni discutabile”, explică pentru gândul politologul Cristian Pârvulescu.

Conform acestui model, statul de drept este subordonat unui sistem monopartid. La fel ca în Rusia, ungurii pot vota în continuare, cetățenii pot protesta și presa privată îl poate critica pe premier, dar aceasta este o falsă democrație. Instituțiile statului, tribunalele și radioteleviziunea publică sunt în mâinile partidului de guvernământ.

„Șabloanele contemporane cu cea mai mare notorietate, care au servit ca exemplu pentru adoptarea și în interiorul UE a acestui model sunt Rusia lui Putin și Turcia lui Erdogan. Manifestarea acestui  acestui model, iliberal, se poate intensifica și la noi odată cu creșterea amenințărilor din exterior și a problemelor economice”, arată Cristian Pârvulescu.

Primii „iliberali” în UE au fost ungurii

„În interiorul Uniunii Europene acest model a fost adoptat prima dată de Ungaria lui Orban în urmă cu 6 ani. Regimul lui Orban a ieșit în evidență pe plan european prin politica anti-imigraționistă și prin construirea unor garduri metalice la frontierele cu Serbia și cu Croația”, amintește Pârvulescu.

De amintit ar fi că, în urmă cu câteva luni, Orban a declarat că ar putea lua măsuri similare pe segmente ale graniței cu România.

Liderul FIDESZ-ului a mai ieșit în evidență prin declarații în care își anunța intența să renunțe la democrația liberală în favoarea clădirii unui „stat iliberal” ale cărui modele sunt China, Rusia, Singapore și Turcia. Totodată, Orban a cultivat relații apropiate cu Vladimir Putin, primindu-l călduros la Budapesta. Orban a accelerat demersurile pentru acordurile bilaterale în domeniul energiei, denunțând propunerile Uniunii Europene de a întări politica energetică.

Recent, premierul maghiar a stârnit și o controversă în Parlamentul European atunci cand a spus că Ungaria se gândește să reintroducă pedeapsa cu moartea.

„Guvernul lui Orban a reușit să rescrie Constituția maghiară, să elimine echilibrul dintre puterile de stat, să submineze independența justiției, să reducă pluralismul media, să plaseze o serie de sinecuri în aproape toate pozițiile importante din autoritatea publică și să introducă un nou sistem electoral croit pentru a avantaja partidul său. Aceștia sunt indicatori concreți ai strangulării democrației și libertăților”, explică politologul Cristian Pârvulescu.

Diferența dintre Polonia și Ungaria „ține de relația cu Rusia, față de care partidul de guvernământ Lege și Justiție (PiS) a avut un discurs negativ în campania electorală, dar acest lucru ține de tradiția visului polonez și aversiunea istorică pentru Rusia a polonezilor”, mai arată Pârvulescu.

Recent, guvernul de dreapta din Danemarca a anunțat încheierea unui acord cu principalul partid al opoziției, care asigură o majoritate parlamentară proiectului său de lege controversat privind confiscarea bunurilor personale de valoare găsite asupra imigranților, în scopul finanțării șederii lor.

Întrebat fiind dacă această decizie este un simptom care reproduce modelele instalate în Ungaria sau Polonia, Cristian Pârvulescu a spus că „nu se pune problema de așa ceva, democrațiile din vest și cele din nord sunt puternice, aceste state având democrații bine consolidate”.

Zonele vulnerabile sunt cele din Estul Europei, unde se află state în care democrația nu a avut timp să se închege, printre care și România, dar de această amenințare nu ar fi ferite nici Cehia sau Slovacia, care ar putea fi următoarele țări unde iliberalismul s-ar putea manifesta, mai spune Cristian Pârvulescu.