Traian Băsescu, președintele-jucător, părăsește după un deceniu „corabia” România

Cu ocazia câștigării alegerilor în 2004, în fața lui Adrian Năstase, AFP îl numea pe Traian Băsescu „un lup de mare, convertit la politică”.

„Măi, Adriane, ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foști comuniști? În 15 ani nu a apărut unul să vină din lumea asta, să nu fi fost târât de năravurile comunismului, să nu fi fost afectat de nimic”, spunea Băsescu în campania electorală, prefigurând atitudinea atipică pe care o va avea și ca președinte al României.

Tot el avertiza, într-un fel inedit, în campanie: „Pe mine nu mă distrugeți! În Piața Victoriei, la țepe, după 28 noiembrie!”.

Ajuns la Palatul Cotroceni, președintele ales cu votul a cinci milioane de români, fără a ști prea multă diplomație, cu o limbă engleză la fel de stângace ca și a predecesorului său, Ion Iliescu, a început un proces de transformare continuă. În 2005 și-a schimbat chiar și frizura, cunoscuta „șuviță” dispărând, la sugestia soției sale, așa cum singur mărturisea, după ce, cu ocazia mai multor vizite externe, vîntul i-a răvășit tunsoarea, stârnind zîmbete printre cei din jur.

Comandant de navă, ministru, lider de partid, primar, Traian Băsescu ajungea în 2004 în cea mai importantă funcție în stat și avea să construiască, din acel moment, un nou model de președinte, pentru următorii zece ani, în totală contradicție cu ceilalți președinți ai României post-revoluționare, Ion Iliescu și Emil Constantinescu.

Costumele au început să se așeze mai bine pe el fără însă a deveni un succes estetic, mersul și atitudinea, în momente de protocol, au devenit din ce în ce mai ferme. Cu toate acestea, chiar și după zece ani a rămas la fel de diferit de cei din jur, apărând cu o atititudine relaxată, cu mâinile în buzunar și fără prea mare legătură cu protocolul, alături de Barack Obama și David Cameron, la Summit-ul NATO din Țara Galilor.

A avut și probleme de sănătate, dar nu și-a delegat atribuțiile nici în momentul intervențiilor care au necesitat anestezie generală. A suferit două intervenții chirurgicale, de hernie de disc și tiroidă. Chiar și la ieșirea din Spitalul Militar, după una dintre operații, a făcut glume cu personalul medical, în stilul caracteristic.

A fost președintele care nu a plecat în nicio vacanță în afara țării. Toatre concediile și le-a petrecut pe litoral, la Neptun sau pe Valea Prahovei, în vilele de protocol. În primii ani îi erau alături în vacanțe oameni politici apropiați, spre final, s-a retras alături de familie.

Mandatele lui Traian Băsescu au însemnat o viață politică internă foarte activă, de care nu a stat departe, cu alianțe între liberali și democrați, între democrați și social-democrați, între liberali și social-democrați, dar și o luptă constantă cu premierii Călin Popescu Tăriceanu și Victor Ponta, cu care a ajuns într-un război instituțional și politic și din care insultaele cu accente groase nu au lipsit.

A fost președintele „altfel”, care s-a așezat la masă, în restaurant și a ciocnit un pahar de vin cu un cunoscut patron de club sportiv, plecând apoi la volanul mașinii, dar și președintele care a apărut pe scenă, la un festival, alături de o persoană controversată, Bercea Mondial, condamnat ulterior la ani grei de închisoare. A fost președintele care nu a ezitat să își cheme partidul la Palatul Cotroceni, pentru discuții sau pentru luarea de decizii politice, încălcând, astfel, cutuma constituțională potrivit căreia președintele României nu este implicat politic.

De altfel, implicarea președintelui în viața politică a fost unul dintre motivele pentru care a fost suspendat din funcție. Traian Băsescu a avut o interpretare personală a prevederilor Constituției: șeful statului nu poate fi membru de partid, pe perioada în care se află în fruntea țării, dar poate avea opțiuni politice, așa cum are drept de vot, ca orice cetățean.

Cu această convingere, a participat la Congrese de partid și chiar și și-a exprimat, în campaniile electorale, de la tribuna Palatului Cotroceni, sau în emisiuni TV, opțiunea politică pentru o formațiune politică, susținerea sau dezacordul față de un candidat înscris în cursa electorală. Finalul celui de al doilea mandat asociat cu lipsa oricărei preocupari legate de eventuale repercusiuni i-a accentuat implicarea în politică în alegerile prezidențiale din 2014. Președintele a fost „trup și suflet” alături de candidatul PMP Elena Udrea, cea care a pornit de la a-i fi consilier, cu argumentul că este „o persoană care arată bine” printre figurile acre de la Cotroceni. În timp,. epitetele au crescut ca forță și semnificație, ajungându-se la „cinstită”, „bună pentru România”, „un om inteligent, care nu face compromisuri politice”, „un om pragmatic și extrem de loial”, „hotărâtă și cu o rezistență incredibilă și fizică pentru a umbla prin țară și la atacuri”, „singura care a avut curaj să se bată cu bărbați” și care nu vrea să rămână dependentă de ei.

Traian Băsescu a fost președintele suspendat de două ori din funcție, care a reușit să întoarcă în favoarea sa miza acestor suspendări, deși contextul politic îi era total nefavorabil. Astfel, o caracteristică inedită a mandatelor lui Traian Băsescu este că a fost președintele reconfirmat în funcție de patru ori, dacă luăm în calcul și cele două suspendări , din 2007 și 2012.

Nici relația cu Parlamentul nu a fost una calmă, de-a lungul celor două mandate. El a intrat în conflict cu Legislativul încă de la suspendarea din 2007. A cerut, prin referendum național, ca Parlamentul să aibă maxim 300 de membri și o singură Cameră și a ajuns, în ultimul an de mandat, în 2014, să nu fie trecut pe lista invitaților la aniversarea a 150 de ani de activitate a Senatului, condus acum de fostul său rival Călin Popescu Tăriceanu.

Traian Băsescu a fost președintele care a instaurat în România percepția că șeful statului „taie pensii și salarii”. Asumarea și anunțarea de la tribuna de la Cotroceni, în 2009, a măsurilor de austeritate ale Guvernului Boc, în plină criză economică europeană, a atras asupra sa un val de antipatie. Astfel, președintele care dădea mesaje în piața publică, cu ocazia trecerii în noul an, în primii ani de mandat, a ajuns la o scădere accentuată de popularitate în rândul conaționalilor, începând cu 2009.

După ani de la anunțarea acestor măsuri de austeritate, și acum, o mare parte a românilor consideră că Traian Băsescu este cel care a tăiat pensii, salarii și a disponibilizat mii de angajați din sistemul de stat. Paradoxal, chiar și premierul de la acea vreme, care și-a pus semnătura pe aceste măsuri, Emil Boc, s-a reabilitat în fața electoratului, prin câștigarea alegerilor locale la Cluj-Napoca.

Traian Băsescu a fost președintele României care s-a bucurat de cea mai vizibilă susținere din partea Statelor Unite ale Americii, deși își termină mandatul fără a putea bifa o mare realizare: ridicarea vizelor de călătorie pentru America.

În timpul mandatelor sale, Summit-ul NATO de la București din 2008, unde au participat 3.000 de oficiali din 49 de țări, 26 state membre NATO și alte 23 semnatare ale Parteneriatului pentru Pace, rămâne cea mai reprezentantivă acțiune politică internatională a țării noastre. La București au venit, cu acest prilej, președintele SUA George W Bush, secretarul de stat Condoleezza Rice, secretarul american al Apărării Robert Gates, președintele Rusiei, Vladimir Putin, premierul birtanic premierul Gordon Brown, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, președintele Franței, Nicolas Sarkozy, premierul Italian Romano Prodi și premierul Spaniei, José Luis Rodríguez Zapatero, secretarul general al NATO Jaap de Hoop Scheffer, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon.

În cei zece ani de mandat, Traian Băsescu nu a ezitat să își expună punctul de vedere și viziunea politică, atât la Consiliul European, dar și în cadrul NATO.

În România a fost începută amplasarea scutului antirachetă de la Deveselu, un mare success din perspectiva securității țării noastre, în contextul conflictului din Ucraina.

Cu toate acestea, intrarea în spațiul Schengen nu s-a produs în mandatul lui Traian Băsescu, deși șeful statului și-ar fi dorit acest lucru, iar Uniunea Europeană menține Mecanismul de Monitorizare și Verificare (MCV), în special în urma derapajelor politice ale majorității parlamentare odată cu suspendarea din 2012, dar și a evenimentelor din 10 decembrie 2013, intitulate „Marțea Neagră”, când în Parlament s-au adoptat câteva legi controversate, precum cea a amnistierii unor infracțiuni și grațierii unor pedepse.

Băsescu a fost președintele al cărui proiect personal a fost unirea Republicii Moldova cu România.

Pe 27 noiembrie 2013, președintele anunța că următorul proiect de țară pentru România este „întregirea țării”, menționând că este convins că, dacă în Republica Moldova va exista un curent unionist, atunci România va fi pregătită. „Un popor, când are ocazia să fie împreună, nu va renunța. Nu mizez pe oameni politici, toată acțiunea mea legată de Republica Moldova a fost legată de ideea că poate ne vom uni, știu că nu e momentul acum, dar (…) acest lucru se va întâmpla, pentru că sângele apă nu se face”, a spus președintele.

În urma reacțiilor externe dar și ale celor de la Chișinău, șeful statului a revenit și a precizat că unirea este un proiect de durată, iar țara noastră susține necondiționat integrarea europeană a Republicii Moldova. În plus, a promis că ultima vizită externă pe care o va face, în calitate de președinte, va fi la Chișinău, unde va cere și cetățenia moldoveană, dar nu a mai ajuns să pună în practică această promisiune.

Traian Băsescu a fost președintele care a consacrat sloganuri celebre: „Să trăiți bine”, „De ce le e frică, nu scapă”, „Adriane, nici nu știi, cât de mic începi să fii”, dar și expresii care au stârnit controverse și au devenit uzuale: „Marea Neagră, lac rusesc”,”soluția imorală”, cu referire la Partidul Umanist din România, condus în 2005 de Dan Voiculescu.

Nici politicienii nu au scăpat. Pe Ion Iliescu l-a numit „bătrânul edec”, pe Victor Ponta, „Pisicuț” și „Dottore”, cu referire la plagiat, iar în ceea ce-l privește pe Viorel Hrebenciuc, a preluat cu vizibilă plăcere expresia „șobolan rozaliu”. Despre Tudor Chiuariu, ajuns ministru al Justiției în 2007 spunea că este „un tânăr mafiot obraznic”. Și alți politicieni au intrat în vizorul lui Traian Băsescu. Liderul PC, Dan Voiculescu a rămas cu numele „Felix Motanul”, în timp ce ministrul Eugen Teodorovici de la Ministerul Fondurilor Europene a fost denumit „discotecarul” și „dandy”, iar Călin Popescu Tăriceanu, primul premier numit de el în funcție, în 2005, a devenit, în 2014, în declarațiile președintelui, „inimă zburdalnică”.

Au rămas în memoria colectivă admonestările „găozar”, „păsărică”, „țigancă împuțită”, adresate de șeful statului unor ziariști, în timpul primului mandat.

De altfel, relația sa cu presa a involuat, de-a lungul timpului. Președintelele care, la începutul primului mandat, mergea în deplasări cu presa, vorbea cu jurnaliștii în avion, după reuniunile internaționale și vizitele oficiale, sau la o cafea, după cumpărăturile devenite „o tradiție” în zi de scrutin, a ajuns la finalul mandatului să aibă săptămâni întregi de tăcere și deplasări din ce în ce mai rare.

În ultimele luni de mandat nu a mai acceptat nici măcar întrebările la finalul conferințelor de presă, care s-au transformat în declarații de presă. A rămas însă ceva. Acel „Bună ziua. Ce faceți? Cu ce vă mai ocupați?” cu care președintele îi întâmpina de fiecare dată pe ziariști, la acțiunile publice, însoțit de binecunoscutul „hăhăit”.

Constanta mandatelor sale, însă, a fost războiul cu clasa politică. În 2008, compara clasa politică, într-un interviu, cu „zoaiele de pe geam”. „Știți cum arată clasa politică acum? Vă spun sentimentul meu și să nu vă gândiți că aș viza doar vechi politicieni transferați din regimul anterior. Uneori ai senzația că e ca o zoaie pe un geam. Geamul casei ăsteia care e România, când dai să te uiți, e plin de zoaie”, spunea atunci Băsescu.

Traian Băsescu s-a implicat în toate acțiunile de criză care au apărut în timpul mandatelor sale. O creștere puternică în sondaje a fost înregistrată după criza ostaticilor, în care Băsescu și-a asumat rolul principal într-o situație cu care autoritățile române nu se mai confruntaseră. Aceasta nu a însemnat că, după fuga lui Omar Hayssam, președintele – jucător nu a fost identificat ca fiind „profesorul” invocat de sirianul fugar în convorbirile telefonice, implicarea șefului statului în acest caz căpătând cu totul alte conotații.

A făcut vizite la inundațiile din 2005 și 2008, care au lovit România, unde s-a făcut simpatic punând pariuri cu țăranii și a promis unei femei că îi va boteza copilul care urma să se nască, dacă va fi băiat. Situația a fost fundamental diferită la inundațiile din 2010, când s-a certat cu țăranii care îi reproșau că a tăiat salariile și pensiile. În plus, le-a reproșat sătenilor că statul le-a dat materiale dar nu și-au construit case. „Nu mai sta să ceri toată ziua, agricultura nu are zilieri. La muncă”, îi spunea președintele unui țăran din Săucești.

A fost pus să jure, în confruntarea finală cu Mircea Geoană, în 2009, că nu a lovit copilul care apărea în imaginile din campania electorală. Răspunsul său a fost:” Nu am lovit copilul nici în plex cu pumnul, nici în față cu pumnul”. După decizia Institutului de Expertiză, care preciza că înregistrarea video nu e autentică, a ieșit și în lacrimi și a transmis celebrul: „Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu!”.

Și-a luat un „adio” urât de la partidul care îl adusese de două ori în fotoliul de la Cotroceni, în 2013, după ce Vasile Blaga a câștigat șefia formațiunii, învingând-o pe Elena Udrea, și a făcut-o într-un mod caracteristic, printr-un mesaj video postat pe pagina de Facebook. „Adio PD, adio PDL! Noi azi ne-am despărțit definitiv. Luati-vă drumul vostru, iar eu îl am pe al meu”, spunea Băsescu în mesaj, emoționat, făcând cu mâna gestul de rămas bun către cei care îi fuseseră alături, care îl supranumiseră „Zeus” și care îi aduseseră două mandate de președinte al României.

În perioada ultimului său mandat, a intrat în vorbirea curentă termenul „băsist”, eticheta prin care au fost definiți apropiații și adepții lui. În campania pentru prezidențiale din 2014 spunea despre actuala majoritate : „Oamenii aceștia, de când sunt împreună, nu au propagat decât ură. Au împărțit țara în băsiști și în electorat bun. Eu îi chem pe băsiști să vină dumunică la vot, să le dea o lecție”.

Și relația președintelui cu diverse personalități s-a schimbat de-a lungul timpului. Și-a început primul mandat având aproape liderii principali ai PDL și PNL, Vasile Blaga, Emil Boc, Theodor Stolojan, Călin Popescu Tăriceanu, iar după zece ani, doar cu Emil Boc mai păstrează o relație de apropiere. Consilieri precum Andrei Pleșu, Renate Weber, Sebastian Lăzăroiu, purtătorii de cuvânt Adriana Săftoiu, Valeriu Turcan, Theodor Stolojan, au plecat de lângă președinte, în diferite etape ale mandatelor sale.

Președintele Traian Băsescu este primul șef de stat care a condamnat oficial comunismul și a înființat o comisie prezidențială care s-a ocupat de analiza dictaturii comuniste în România. A început , încă din primul mandat, transferul dosarelor Securității către CNSAS, deși el însuși era atacat pe tema apartenenței la fosta Securitate.

Punctele sale vulnerabile au fost scandalurile legate de cumpărarea casei din strada Mihăileanu, dosarul de la Securitate, Vânzarea Flotei, modul în care fiica cea mare a dobândit un penthouse în cartierul lui Puiu Popoviciu, alegerea fiicei celei mici ca parlamentar, achiziționarea terenului de la Nana, dar și relația cu Elena Udrea, toate scandalurile în care aceasta a fost implicată ajungând prin ricoșeu și la președinte.

Ultimul și cel mai răsunător este scandalul legat de aocierea fratelui său, Mircea Băsescu cu Clanul Bercea, care a dus la arestarea și cercetarea acestuia pentru trafic de influență, dublate de suspiciunea că o parte din banii dați de interlopi au ajuns la președintele Băsescu.

Rupt de partidul care i-a adus de două ori funcția de șef al statului, PDL, Băsescu a preferat ca la alegerile prezidențiale din 2014 să își susțină propriul candidat, Elena Udrea, și noul partid, PMP despre care spunea că este continuatorul viziunii sale politice. În turul doi al campaniei a dat un mesaj dur, anti-Ponta, dar nu l-a susținut pe candidatul dreptei, Klaus Iohannis. Motivul era că PNL și Klaus Iohannis au inițiat, alături de social-democrați, suspendarea sa din funcție, în 2012.

PSD a pierdut, cu Victor Ponta, alegerile prezidențiale, astfel că la Palatul Cotroceni va ajunge un președinte de dreapta, retezând astfel din elanul de câștigător al stângii. Aceasta, spunea șeful statului, este moștenirea sa, la finalul celor zece ani de mandat.

„Las moștenire o țară care are opțiuni de dreapta”, afirma Traian Băsescu, în fața Curții Constituționale în ziua în care se valida mandatul noului președinte Klaus Iohannis, după votul din 16 noiembrie.

Traian Băsescu este, la final de mandat, un bunic fericit. Are o nepoată de un an, de la fiica sa, Elena, și un nepot de câteva luni, de la fiica cea mare, Ioana, iar în curând, la începutul lui 2015, va deveni din nou bunic, Elena urmând să nască un băiețel. Promisiunea lui Traian Băsescu era că va petrece mai mult timp cu nepoții săi, deși mărturisea cu sinceritate că soția sa se ocupă cel mai bine de copii.

După zece ani în fruntea țării, Traian Băsescu părăsește cea mai înaltă funcție în stat cu imaginea unui președinte într-adevăr activ, puternic, dar mai puțin imparțial, un președinte care a fost acuzat de oponenții politici că a adus dezbinare, că a încălcat Constituția, un președinte care va rămâne în istorie ca „președintele-jucător”, cu luminile și umbrele sale.

Ce îi rezervă viitorul celui care a stat zece ani la Palatul Cotroceni? O spunea chiar el, în campania pentru prezidențiale: „După încheierea mandatului voi deveni membru PMP și intenția e să construiesc un partid nou. Am mai dat această motivație că partidele vechi care au funcționat din 1990 pănă acum sunt toate compromise. Trebuie o construcție nouă și trebuie analizată posibilitatea de a aduce oameni noi, în așa fel încât în 2016 românii să aibă o alternativa curată”.