TU ȘTII CE MAI FAC BANII TĂI? Statul a vândut acest „sediu spartan” de partid cu 110.000 de euro. Gândul a cerut în instanță rapoartele cu care RA-APPS a stabilit pentru PSD și UNPR prețuri de 3 ori sub cele ale pieței

PSD și UNPR sunt, din datele obținute de Gândul, singurele partide care au profitat până acum de legea care le permite să-și cumpere sediile. Victor Ponta și Gabriel Oprea au dat în numele partidelor, pentru sediile centrale luate de la RA-APPS în decembrie 2013, în centrul Capitalei, mai puțin de 330 de euro pe metrul pătrat. O analiză făcută de Gândul și de Ziarul Financiar a relevat însă, la momentul respectiv, că prețurile vilelor istorice din zona bulevardelor Aviatorilor și Kiseleff, unul dintre cele mai scumpe cartiere rezidențiale din București, erau pe „piața liberă” de aproape trei ori mai mari decât cele agreate în tranzacțiile PSD și UNPR cu RA-APPS. Mai mult, însăși Regia Protocolului de Stat a vândut, în iulie același an, deci cu doar cinci luni mai devreme, apartamente pe același bulevard, către persoane fizice, cu 1600 de euro metrul pătrat, la un preț, așadar, de 5 ori mai mare.

În ciuda insistențelor publice și în scris, ale Gândul, RA-APPS, regie aflată în subordinea directă a Secretariatului General al Guvernului și a prim-ministrului, a refuzat să facă publice rapoartele de evaluare și numele „evaluatorului independent”, așa cum este definit în lege cel care ar trebui să dea, cu argumente, prețul de pornire al acestui tip de tranzacții fără licitație. Regia Protocolului de Stat invocat existența unei „clauze speciale de publicitate, confidențialitate și responsabilitate” prin care a asigurat evaluatorul că nu va divulga aceste date „fără aprobarea scrisă și prealabilă” a acestuia, chiar dacă informațiile sunt de interes public. La fel au procedat și partidele.

Gândul a găsit însă lista scurtă a celor 7 firme de evaluare cu care RA-APPS face aceste rapoarte pentru vânzarea imobilelor de protocol, selectate pe 28.05.2013 în baza unei cereri de ofertă. Raportul de evaluare este cel de la care pleacă prețul cerut de stat cumpărătorului, în acest caz partidului. Patru dintre aceste firme au o relație de afaceri mai veche cu RA-APPS, deținând contracte cu statul chiar și sub fosta guvernare. Între acestea, interesant este și cazul firmei ROMANIAN EXPERT CONSULTING, condusă și deținută de Marian Dumitrașcu, soțul Elenei Dumitrașcu, inspector la Corpul de Control al Prim-Ministrului și fosta șefă a acestuia în perioada guvernărilor Boc și Ungureanu. Din cele 7 firme, una (Tehnic Rom Expert Consulting SRL) nu mai funcționează, iar reprezentanții altor patru (Romanian Expert Consulting SRL, Lero Advanced Consulting SRL, Siomax SRL și NP Global & Partners SRL) susțin că nu au nimic de-a face cu cele două rapoarte de evaluare. Cel care, ca și RA-APPS, invocă existența clauzei de confidențialitate este Mihai Vicoveanu, directorul Fenco SRL, în timp ce Vertigo Valuation SRL nu a răspuns solicitării de a face o precizare în acest sens. Puteți citi AICI cum au reacționat reprezentanții acestor firme când au fost întrebați despre raportul de evaluare din cazul sediilor PSD și UNPR.

În urma secretizării de către Guvern a acestor rapoarte, Gândul a cerut în instanță transparentizarea celor două contracte prin obligarea RA-APPS să răspundă interesului public de a da publicității numele și argumentele evaluatorilor care au propus acest preț. Primul termen, administrativ, al procesului deschis la Tribunalul București a avut loc pe 4 septembrie.

Fiecare salariat plătește cel puțin 1,4 lei să acopere îngăduința statului față de PSD și UNPR

PSD a încheiat contractul pentru achiziționarea sediului din Kiseleff pe 16 decembrie 2013, chiar dacă, la vedere, hotărârea Biroului Permanent de a cumpăra clădirea a fost validată de Consiliul Executiv Național (CEx) abia pe 6 februarie. Potrivit contractului, susține RA-APPS într-un răspuns adresat cotidianului Gândul, PSD s-a angajat să plătească 4.334.909,6 lei, echivalentul a 963.000 de euro cu un avans de 10%. Excluzând acest avans, achitat la încheierea contractului, partidul lui Victor Ponta a rămas cu o rată de 24.000 de euro lunar, timp de trei ani. Prețul acoperă achiziționarea sediului de circa 3.500 de metri pătrați (275 de euro/mp) cu demisol, parter, etaj și mansardă, din șoseaua Kiseleff, nurmărul 10 și nu depășește cu mult valoarea de inventar a imobilului care era, potrivit RA-APPS, de 3.514.421,98 de lei.

Tot la 300 de euro metrul pătrat a fost evaluată și curtea de 7.056 de metri pătrați a sediului din Kiseleff. Cum prețul ar fi depășit însă 2 milioane de euro față de cel de 960.000 de euro al clădirii, PSD-iștii au decis să nu o mai cumpere. Mai ales în condițiile în care, prin normele adoptate în Guvern, s-a decis că terenurile aferente sediilor de partid cumpărate „vor fi concesionate pe durata existenței construcției”, contra unei redevențe și ea ținută secretă.

Sediul PSD din Șoseaua Kiseleff, una din cele mai scumpe zone din București. Sursa: Mediafax Foto

Nu mai puțin avantajos a negociat și UNPR. Partidul vicepremierului Oprea a luat-o chiar înaintea PSD, încheind contractul de vânzare-cumpărare cu RA-APPS din 10 decembrie 2013. Valoarea contractului este de 498.601,60 lei, echivalemtul a 110.000 de euro, sumă ce va fi plătită în 36 rate lunare. Prețul depășește cu doar 20.000 de lei valoarea de inventar a clădirii, stabilită la 471.847,12 lei și aduce UNPR în situația de a achiziționa o vilă în trei ani cu o rată lunară de 2770 de euro.

Desfășurat pe 2 niveluri – parter și etaj -, sediul în care UNPR s-a mutat în 2010, în perioada în care era la guvernare cu PDL, are 170 de metri pătrați suprafață construită la sol, adică aproximativ 300 de metri suprafață totală. În aceste condiții, partidul lui Oprea a dat, în centrul Capitalei, în jur de 1400 de lei, adică 325 de euro pe metrul pătrat construit.

Sediul UNPR din str Gh Brătianu, nr 7, achiziționat la prețul unui apartament de 4 camere într-un carter oarecare al Capitalei. Sursa: Mediafax Foto

Prețurile cu care cei mai importanți jucători ai pieței imobiliare, contactați de Ziarul Financiar, au vândut în primele luni ale anului, vile la doi pași de sediile centrale ale PSD și UNPR indică faptul că imobilele cumpărate în decembrie de cele două partide de la RA-APPS au fost subevaluate de aproape 3 ori. Detalii AICI.

Astfel, în cel mai optimist scenariu, atât PSD cât și UNPR ar fi plătit, la prețul practicat pe piața liberă, de cel puțin două ori și jumătate mai mult pentru fiecare proprietate. În acest caz, prețul sediului PSD ar fi urcat cel puțin până la 10.837.872 de lei, cu o diferență care rămâne practic neachitată de 6.502.303 lei. Cât despre UNPR, dacă vila în stil renascentist german ar fi fost vândută la același preț minim al pieței libere, ar fi costat 1.246.502 lei. Rămâne astfel o diferență minimă de 747.901 lei. În total, sunt 7.250.204 lei care s-ar fi putut strânge în plus la bugetul RA-APPS și la cel de stat. Un deficit pe care rămâne să îl acopere fiecare dintre cei 5.200.000 de salariați câți figurează în prezent în datele Inspecției Muncii. Altfel spus, 1.4 lei din partea fiecărui salariat din România.

„E un sediu spartan, în care avem niște birouri de trei pe trei„

Ca să scape mai repede de datoria la RA-APPS, Victor Ponta le-a propus PSD-iștilor o schemă de plată prin care toate județele au fost obligate să își verse în următorii doi ani cotizațiile strânse de la membri în pușculița sediului. Neoficial, liderilor de filiale li s-a cerut ca fiecare PSD-ist să își dovedească fidelitatea față de partid contribuind cu „minimum 5 lei”, echivalentul unui euro, iar „cine are resurse” a fost încurajat să dea mai mult în acest scop.

Schema lui Ponta ar acoperi din start 2,5 milioane din cele 3,9 pe care le mai are de dat PSD la stat, rămânând cu o diferență care poate fi plătită într-un an. Deocamdată însă, surse din partid au arătat pentru Gândul că așa cum există filiale care au pus imediat în practică directiva de partid, sunt și organizații județene care au strâns mult mai puțin decât cota de 5 lei impusă fiecărui membru. Trezorierul PSD, Mircea Drăghici, spune că, până acum, la București nu s-a virat nimic din teritoriu, fiecărei organizații dându-i se un termen de doi ani pentru a strânge banii. „Primele transferuri vor veni după Anul Nou. Până atunci, rata este plătită conform contractului”, a adăugat Drăghici.

Nici UNPR nu a luat în ultimele luni vreo decizie politică în sensul achitării în avans a banilor datorați statului. Partidul nu are însă emoții legate de plata ratelor lunare. „Suntem un partid mic, dar cu cotizațiile la zi. Avem membri disciplinați, nu cred să fie vreo problemă”, a explicat vicepreședintele UNPR Valeriu Steriu, purtător de cuvânt al partidului. Cât despre vila din Gheorghe Brătianu, impresia deputatului este că partidul a cumpărat „un sediu spartan”, strâmt și prea puțin funcțional. „Dar să știți, e un sediu spartan, în care avem niște birouri de trei pe trei metri. Într-adevăr, este vorba de amplasament, dar altfel, nu este un sediu spectaculos”, spune Steriu.

Ce chirii plătesc partidele statului

Superoferta imobiliară de a-și cumpăra sediile fără credite bancare, direct de la stat, în condiții avantajoase – avans 10% și rate întinse pe trei ani – a venit ca urmare a adoptării în Parlament a unei legi preluate de la fosta generație de deputați. La acel moment, în 2011, inițiativa a fost a PDL, când era la putere și făcea planuri pentru achiziționarea sediului filialei București. În 2013, rămas cu datorii de campanie, PDL a votat împotriva propriei idei. Au susținut-o însă parlamentarii noii puteri și câțiva „disidenți” din opoziție. Așa a apărut Legea 48/2013, căreia Guvernul, i-a asigurat rapid, printr-o hotărâre din septembrie, condiții rapide de aplicare.

Partidele politice au primit, în ultimii 20 de ani, cel puțin pentru sediile centrale, unele dintre cele mai impozante vile din centrul Capitelei în care au stat foarte mulți ani cu chirii modice. PSD și PNL s-au instalat în Kiseleff, lângă Arcul de Triumf, PDL pe Aleea Modrogan, în apropiere de sediul Guvernului, PC pe strada Muzeul Zambaccian, iar UDMR pe Alexandru Pușkin, în cartierul Primăverii.

Pentru sediul din Kiseleff PSD plătea la RA-APPS, după majorarea chiriilor în guvernarea precedentă, în 2010, 34.036 de lei, adică peste 7.700 de euro lunar. Sediului din Modrogan nr 1 al PDL, în care s-a mutat acum și PNL, i s-a fixat o chirie de 46.290 de euro, adică 10.500 de euro, în timp ce liberalii stau în chirie în Aviatorilor, într-o clădire aflată în litigiu, cu 39.000 de lei (8.800 de euro).

Ultimul partid înființat PMP-ul Elenei Udrea s-a ales, tot de la RA-APPS, cu fostul sediu al Centrului Cultural Francez din strada Nicolae Iorga nr 11, pentru care plătește, potrivit secretarului general Cristian Petrescu „în jur de 3.000 de euro”.

Noul sediu al PMP. Foto: Octav Ganea // Mediafax Foto

Sediul PDL din Modrogan pentru care s-a propus, inițial, legea. Sursa: Mediafax Foto

Sediul PLR, partidul lui Călin Popescu Tăriceanu // Sursa: Mediafax Foto

Sediul central al PC. Sursa: Mediafax Foto

Fostul sediu al USL din zona Arcului de Triumf. Sursa: Mediafax Foto

Sediul PNL din Aviatorilor, aflat în litigiu. Sursa: Mediafax Foto

81 de bani, contribuția oficială în 2014 a fiecărui salariat din România pentru partide. Cum își iau politicienii mai mult

Chiriile pot fi ușor acoperite numai cu banii pe care partidele parlamentare îi încasează lunar de la stat. Din susținerea acordată de stat, a cărui cuantum depinde de veniturile estimate la buget, cel mai mult are de câștigat, în prezent, PSD, dat fiind faptul că alocările lunare se calculează în funcție de numărul parlamentarilor (în proporție de 75% din cuantum), dar și de cel al aleșilor locali (25% din cuantum), urmat de PNL și PDL. Fuziunea liberalilor cu democrat-liberalii, dacă se va oficializa la tribunal, va duce însă la intrarea noului PNL în capul listei.

Evoluția în timp a acestei subvenții arată că PSD a fost constant cel mai bine finanțat de la stat, fiind concurat între 2009 și 2012 doar de PDL, ca urmare a unui număr similar de mandate obținut la alegerile parlamentare din 2008.

Sumele venite de la buget nu reprezintă însă, în mod curent, adică în ani fără alegeri, decât cel mult un sfert față de cât primesc partidele în paralel din cotizații și de multe ori mult mai puțin inclusiv decât volumul declarat al donațiilor, în condițiile în România partidele nu sunt obligate să declare decât suma donațiilor care depășesc, luate una câte una, 8500 de lei la nivelul acestui an.

Raportat la subvenția publică, în primele nouă luni ale anului 2014, fiecare salariat din România a susținut din contribuția sa partidele ncu o sumă simbolică: 0.81 de lei. Indirect însă, contractele cu statul condiționate de comisioane politice, evaziunea fiscală, în măsura în care este tolerată de stat, folosirea presei locale și centrale pentru propagandă „gratuită”, plătită însă în avans sau ulterior prin publicitate de stat, acceptarea unor servicii subevaluate de la companii care își recuperează prejudiciul, direct sau prin terți, din contracte cu statul sunt tot atâtea forme prin care fiecare salariat din România ajută, fără să știe, de mii de ori mai mult, partidele.