UN SFERT dintre europeni preferă POPULISMUL. Cum s-a transformat un fenomen MARGINAL în principalul CURENT POLITIC al lumii

Partidele populiste au reușit triplarea susținerii electorale în Europa în ultimii 20 de ani, obținând suficiente voturi pentru a deține funcții guvernamentale în 11 țări și contestând astfel ordinea politică pe continent, arată o analiză efectuată de experți în colaborare cu ziarul The Guardian.

Conform studiului efectuat în 31 de țări europene, susținerea electorală a partidelor populiste a crescut constant, mai ales pentru formațiunile cu doctrine de dreapta, astfel că în prezent un sfert dintre europeni preferă mișcări politice de acest tip.

„Populismul tinde să considere politica drept o luptă între masele oamenilor de rând și elitele viciate ori corupte, insistând că trebuie să triumfe mereu voința generală a oamenilor”, subliniază editorialiștii Paul Lewis, Seán Clarke, Caelainn Barr, Josh Holder și Niko Kommenda, explicând că ziarul The Guardian adoptă definiția clasică a populismului propusă de teoreticianul politic Cas Mudde. În opinia acestuia, populismul este combinat mereu cu o anumită ideologie de bază, de dreapta ori de stânga.

Here’s how populism flickered across the continent in the late 1990s before really catching on in eastern Europe throughout the 2000s https://t.co/0zQGTbfAee pic.twitter.com/EZ8V8WeRSR

— The Guardian (@guardian) November 20, 2018

Datele relevă că populismul este în ascensiune cel puțin din anul 1998. În urmă cu două decenii, formațiunile populiste erau – în cea mai mare parte – forțe politice marginale, reprezentând doar 7% din voturile din Europa. Însă, conform celor mai recente date electorale, 25% din voturile europenilor sunt pentru partide populiste.

„Până recent, populismul era un fenomen politic marginal. Acum, a devenit principalul curent politic: unele dintre cele mai semnificative evoluții politice – precum referendumul pro-Brexit și alegerea lui Donald Trump președinte al SUA – nu pot fi înțelese fără a se ține cont de ascensiunea populismului. Terenul care alimentează populismul a devenit mai fertil, iar partidele populiste sunt din ce în ce mai apte să culeagă roadele”, explică sociologul politic Matthijs Rooduijn, de la Universitatea din Amsterdam, coordonatorul actualului proiect de cercetare.

Two decades ago, populist parties were largely a marginal force, accounting for just 7% of votes across Europe. pic.twitter.com/Mno8ld0Xzb

— The Guardian (@guardian) November 20, 2018

„Susținătorii curentului afirmă că apără oamenii de rând de interesele unor grupuri, astfel că populismul ar fi o forță vitală în orice democrație. Însă criticii atrag atenția că liderii populiști subminează frecvent normele democratice, fie prin afectarea activităților presei ori a justiției, fie prin încălcarea drepturilor minorităților”, notează The Guardian.

Concluziile studiului, prezentate cu doar șase luni înaintea scrutinului europarlamentar, surprind ascensiunea unor lideri populiști de dreapta – precum premierul ungar Viktor Orbán și vicepremierul italian Matteo Salvini – dar și a unor exponenți de stânga care au avut succes în contextul crizei financiare, în principal în Grecia. Populismul a început să se răspândească în Europa la sfârșitul anilor 1990, luând amploare în Est în anii 2000. După criza financiară, curentul populist s-a transmis spre nordul Europei, iar în ultimii trei ani a ajuns în cele mai influente națiuni vest-europene, observă autorii studiului. Ei atrag atenția că nu doar Europa se confruntă cu acest fenomen politic, ci politicieni populiști au ajuns la putere în India, Statele Unite, Brazilia, Mexic sau Filipine.

The Guardian has a populist quiz with a snazzy populist plot https://t.co/LUvNYgv7BK pic.twitter.com/VTLtUjsu2s

— Mark Di Stefano 🤙🏻 (@MarkDiStef) November 21, 2018

Originile populismului european sunt vechi de câteva decenii. Spre exemplu, Partidul Libertății din Austria a fost înființat în 1956, obținând aproximativ 20% din voturi în 1994. Acum, formațiunea de extremă-dreapta face parte din coaliția de guvernare. Partide populiste au avut succes în Norvegia, Elveția și Italia în anii 1990, iar acest curent politic a început să se răspândească din anul 2000 în Olanda, Franța, Ungaria și Polonia.

Populismul cu accente antisistem a luat amploare în contextul crizei financiare izbucnite în 2008 și al afluxului de imigranți din 2015. Partidul antiausteritate Syriza a obținut 27% și ulterior 36% din voturi în alegerile din Grecia, formațiunea Partidul Independenței Marii Britanii (UKIP) a stimulat votul în favoarea Brexit, iar Marine Le Pen, din partidul Frontul Național, a ajuns în turul al doilea al scrutinului prezidențial din Franța. Partidul Alternativă pentru Germania (AfD) este prima formațiune de extremă-dreapta care a ajuns după al II-lea Război Mondial să ocupe locuri în parlamentele din toate landurile germane și să aibă peste 90 de reprezentanți în Bundestag. În Italia, formațiunea de dreapta Liga Nordului și Mișcarea Cinci Stele (antisistem) sunt la guvernare, iar în Ungaria, partidul de dreapta Fidesz deține majoritatea parlamentară. Se observă și o ascensiune a populiștilor de stânga, precum partidul spaniol Podemos și mișcarea franceză Franța Nesupusă.

„Există trei motive principale care au generat ascensiunea populismului în Europa: marea recesiune, care a stimulat crearea unor partide populiste de stânga în țările sudice, așa-numită criză a refugiaților, care i-a favorizat pe populiștii de dreapta, și transformarea unor partide nonpopuliste în partide populiste – Fidesz (în Ungaria) și Lege și Justiție (în Polonia)”, afirmă analistul Cas Mudde, profesor de Relații internaționale la Universitatea din statul american Georgia.

„Succesul politicienilor din această categorie are foarte mult legătură cu abilitatea lor de a convinge publicul că nu aparțin sistemului politic tradițional. În acest context, se prezintă ca fiind la fel ca oamenii de rând, adică nu fac parte din elitele corupte”, declară Claudia Alvares, profesor la Universitatea Lusofona din Lisabona. În opinia ei, rețelele de socializare online joacă un rol important în ascensiunea populismului, dat fiind că au un model algoritmic ce recompensează și promovează mesajele contradictorii.

„Furia pe care o mobilizează liderii populiști este alimentată prin mesajele difuzate în mediul online, deoarece rețelele de socializare sunt foarte permisive cu transmiterea emoțiilor. Rezultatul este amplificarea polarizării discursului politic și jurnalistic”, subliniază Claudia Alvares, care nu a participat la proiectul cotidianului The Guardian.