Analistul și profilerul H.D. Hartmann îl vede pe Cristian Popescu Piedone un personaj al celebrului regizor și scenarist italian Federico Fellini. Scenele cu Piedone, la masa de prânz, pe șantier cu muncitorii, sunt desprinse dintr-un cinéma-vérité, în opinia lui Hartmann.
Hartmann afirmă că-l place pe Piedone. Eu îl votez, spune analistul, pentru că este real, nu se ascunde. Vezi aici cum a luat Piedone prânzul cu muncitorii pe bordură.
Făcând o comparație cu ceilalți candidați la Primăria Capitalei, analistul spune că Piedone nu are nici mintea rigidă, ca a lui Nicușor Dan, nici slugărnicia lui Cătălin Cîrstoiu.
Avem pe ciné-verité, domnule, un cinéma-vérité. Era, pe vremuri, școala italiană, Fellini era celebru cu ciné-verité. Se ducea în celebrele sate siciliene, punea pe toată lumea să treacă prin fața camerei.
Vine acest ciné-verité pe șantier. Bă, mie ne foame. Vouă e foame? Da, șefu’! Îi vezi pe toți: să trăiți, domn primar! Adu parizer, ciorbă… Fellini, domnule! Anii ’50. În sfârșit, vedem și noi poporul. Pentru că poporul trăiește în București, nu are ochii ficși și mintea rigidă ca lui Nicușor Paris. Nu are nici această slugărnicie a lui Cîrstoiu. Și vine omul și spune: mie mi-e foame! Da, poporului în București îi e foame! Și mie mi-e foame și unui academician îi e foame.
Hartmann merge mai departe cu analiza comparativă și concluzionează că Piedone este o „șansă unică pentru bucureșteni”.
Omul ăsta, Piedone, a bătut străzile Bucureștiului, le cunoaște. În fața rasei superioare democrate homosexuale, transgender, de tip Nicușor Dan, sau în fața prea-plecăciunii fanariote de tip Cîrstoiu, este o șansă unică pentru bucureșteni să aibă un bucureștean.
Analistul îi găsește un corespondent lui Piedone, în același tablou al cinéma-vérité-ului, pe Sorin Oprescu. În opinia sa, Piedone nu ascunde cine este, la fel cum nici Oprescu nu „s-a ascuns”.
Sorin Oprescu. De ce a luat ca independent? N-a luat ca partid, partidul l-a tras în jos. Pentru că era un ciné-verité. Îl cunoșteau oamenii ca doctor, îl cunoșteau, că îi plăceau femeile, că îi plăcea băuta, că era fiu de securist. Sorin Oprescu nu s-a ascuns că tatăl lui a construit comunismul într-o voioșie. Piedone nu ascunde cine este.
Piedone este al străzii, mai spune Hartmann, considerând că „asta contează pentru București, ca să ne facă să trecem prin marasmul urbanizării accelerate și a hoțiilor occidentale din Capitală”.
Urmărește întreaga analiză a lui H.D. HARTMANN.
CITEȘTE ȘI: