Fotoreportaj Gândul de pe EuroMaidan. Cum arăta protestul din Kiev înainte de expirarea ultimatumului opoziției. FOTO+VIDEO

Protestatarii de pe EuroMaidan, cum sunt cunoscuți ucrainenii care stau de două luni în stradă pentru a cere îndepărtarea de Rusia, o democrație solidă și un viitor mai bun pentru copiii lor se pregăteau joi, înainte de expirarea „armistițiului” de 24 de ore anunțat de liderii opoziției, de ceea ce se anunță a fi o confruntare extrem de violentă. După câteva zile de ciocniri dure cu forțele de intervenție, în urma cărora au murit cel puțin cinci protestatari (patru prin împușcare) și au fost rănite sute de persoane, inclusiv jurnaliști, fostul campion de box Vitali Klitscho i-a dat președintelui Viktor Ianukovici, la finalul negocierilor eșuate de miercuri seară, 24 de ore pentru a convoca alegeri anticipate și pentru a abroga un pachet de legi a căror duritate a animat mișcarea protestatară. Nimeni nu este, însă, prea încrezător la Kiev că Ianukovici va ceda. Protestatarii ne-au spus că vor rămâne pe EuroMaidan (Piața Independenței din Kiev) până la sfârșit. Sfârșitul lor, sfârșitul lui Ianukovici și al regimului actual – nu contează. În Ucraina, se joacă acum după regula „totul sau nimic”. Nimeni nu vrea să facă acum un pas înapoi. În acest context, seara de joi se anunță a fi una dintre cele mai periculoase din cele două luni de proteste cât a trecut de la refuzul președintelui ucrainean de a mai semna acordurile europene, la Vilnius. Corespondentulgândul, Alina Matișvă prezintă, din Kiev, portretul EuroMaidanului în ziua „armistițiului”:

Mirosul celor două maidane

În Kiev, există două „EuroMaidane”, unul militant/ideologic, altul de apărare. Le distingi după miros și după culoarea zăpezii. Te mai poți orienta și după numărul de răngi din jurul tău. În Piața Independenței, miroase a lemn ars, iar zăpada e albă. În Piața Europei, locul în care s-au purtat marile lupte – la propriu – miroase a cauciuc ars, iar zăpada e mai degrabă funingine înghețată.

Peste tot, oamenii sunt foarte bine organizați și mândri de ceea ce fac pentru țara lor. Nicăieri nu vezi polițist. Polițiștii sunt îmbrăcați civil și nu intervin decât în situații grave. Cordonul de trupe speciale se formează în capătul Pieței Europei. Nicio uniformă nu are curajul să intre în vreuna din piețe. Piețele sunt ale lor, explică protestatarii.

Protestatarii construiesc baricade. În spatele lor, posterul jocului Angry Birds a devenit Angry Ukrainians

În Piața Independenței, la temperaturi sub -10 grade Celsius, oamenii improvizează sobe, au corturi și cantine ambulante, la care dau „euro-borș”. Au și o scenă, plină cu icoane, la care câte un lider al protestatarilor sau al opoziției se ocupă de animarea mulțimii. Se țin discursuri naționaliste, se vorbește despre eroi, sunt ore de rugăciune. Printre cei care stăteau în fața scenei, am găsit doi prieteni, Vasily și Vladimir, care fac naveta câte o săptămână din Lvov (vest) la Kiev. O săptămână protestează, alta stau acasă. „Vin aici pentru copiii mei, penntru un viitor mai bun pentru ei, mai liber, pentru o Ucraină mai aproape de Uniunea Europeană și cât mai departe de Rusia. Cât mai departe”, ne spune Vasily. Vladimir are doi copii cu handicap acasă, ne povestește într-o engleză pe care o completează gesticulând. Între ei și maidan își împarte viața. Va veni la proteste cât va fi nevoie, ne spune.

Vladimir

Diviziunea muncii pe EuroMaidan

Cel mai frapant lucru la EuroMaidan este cât de bine organizat a devenit. Există acolo, în centrul Kievului, plin acum de steaguri, mesaje pro-europene și de chipul Iuliei Timoșenko, o diviziune a muncii remarcabilă. Unii dau la lopată, pentru a curăța gheața de pe asfalt. Alții fac de mâncare, alții se plimbă cu ceaiuri și pâine cu gem printre protestatari. Alții, cu veste de protecție improvizate, căști, măști de gaze, bâte și răngi, asigură paza.

Am reușit să intrăm în „Palatul Libertății”, una dintre clădirile ocupate de protestatari

Am reușit să intrăm într-una dintre clădirile din centrul Kievului ocupate de protestatari. La fiecare ușă, pe măsură ce pătrunzi în clădirea impunătoare care arată acum a tabără de refugiați, e câte o echipă de paznici la ușă. Protestatarii își arată brățările la intrare. Înăuntru, există un birou improvizat unde te poți înregistra. În fața lui, un morman de căpățâni de varză și de cartofi. Lângă, bucătăria improvizată, singurul loc în care nu ai voie să intri. Deasupra bucătăriei, sunt baloane pe care scrie cu marker: „Cinste eroilor”. Toată lumea mănâncă pe unde apucă. Clădirea mare a casei sindicatelor, redenumită de protestatari „Palatul Libertății”, cu boltele ei frumoase, are un aer măreț, echilibrat cumva de mirosul de stătut, de umezeala dată de frig și de mizerie.

Regulamentul protestatarului din Palat: „Dacă scuipi pe jos, ești un porc”

La etaj, în ceea ce cândva ar fi putut trece drept o sală de bal, toată lumea doarme pe jos. Niciun loc nu se irosește. Sunt aliniați toți, cu bocancii lângă ei și pături care să îi încălzească. După câteva poze, unul dintre ei își pune cagula și vine și ne spune că nu i se poate vedea chipul pentru că este „căutat”.

Pe pereții de lângă etajul care servește drept dormitor tuturor, sunt poze, programările pentru consulturi medicale, dar și o listă A4 cu regulamentul protestatarului. „Dacă scuipi pe jos, ești un porc. Dacă fumezi în Palatul Libertății, ești muscal. Nu ai voie să părăsești EuroMaidanul fără să anunți”.

Controalele medicale și regulamentul protestatarului din „Palatul Libertății”

„Sunt aici de patru zile, construiesc baricade”, povestește un protestatar reporterului gândul. Nici el nu e din Kiev, e din Lvov și a venit să lupte în capitală, povestește, cu gândul că Ucraina va fi condusă de ucraineni, „nu de alții” – o referire la Rusia -, că oamenii vor fi liberi. Singura soluție, o spune bărbatul, este ca Ianukovici și actualul regim să abroge legile adoptate-fulger recent și să renunțe la putere.

La ieșirea din clădirea ocupată de protestatari, paznicii ei ne fac semn să ne dăm la o parte. Aveam să asistăm la „schimbarea gărzii”. Întomai ca la Palatul Buckingham, protestatarii care făceau patrule se întorceau pentru a dormi și a se încălzi, în locul lor urmând să plece, cu steagul în mână, cei odihniți.

Maidanul plin de funingine: pregătiri de luptă

Dacă în Piața Independenței domina o liniște nesperată după ultimele zile, paralel cu ea, pe strada Grușevski și în Piața Europei, oamenii se pregăteau pentru lupta serii. Toată lumea avea un rol acolo. Unii cărau pneuri, pentru a le da foc când vor avea cordonul cu trupe de intervenție în fața lor. Fumul negru și înecăcios bochează vizibilitatea, timp în care protestatarii se pot regrupa, pot consolida baricadele atacate de forțele de ordine.

Alții strâng pietre, arme foarte utile în confruntări, alții pregătesc cocktail-uri molotov lăsate pe trotuar în regim de „autoservire”.

Sunt și preoți, care merg cu cruce pe la protestatari și țin slujbe „ambulante”. Se aduc scaune și scânduri pentru a putea fi arse în butoaiele care servesc drept sobe în mijlocul pieței. Totul e negru aici, pentru că acesta este locul focurilor zilnice, al atacurilor, al sângelui. Au măști de gaze sau măști chirurgicale, au căști, scânduri și orice fel de instrumente de apărare. Lângă una din sobe, un tânăr protestatar ne întreabă, văzând legitimația de presă, de unde suntem. „România”, răspundem. „Aveți și voi proteste din astea?” „Avem, dar nu așa”.

Un alt bărbat de lângă el scoate un cartuș din puștile cu bile cu care au tras forțele de intervenție într-una din ciocnirile recente. Pe el scrie mare „made in Russia”. Un alt bărbat vine și arată un fel de cui. Aflăm că grenadele sunt pline de așa ceva. Sporește efectul, explică un protestatar.

Smoke on the water și saxofonistul de pe maidan

Există și oameni care se ocupă de divertisment în Piața Europei. Un protestatar în costum de motociclist stă pe un morman de cauciuc care fumegă și cântă la saxofon Smoke on the water, după care trece la Lambada. Imaginea lui cântând cu fum ieșind de sub el te ține în loc.

Între cele două piețe, între cele două maidane, sunt baricade făcute din saci. Ieșirile sunt cu sens unic. Întri printr-o parte, ieși pe partea cealaltă.

Am lăsat Piața Europei și Grușevski-ul pregătindu-se de apărare. Sau de luptă. Oamenii veneau întruna.

În puținele localuri care mai erau deschise în acea zonă, stăteai la masă cu ceaiul în mână și bâta lângă. Aceasta este normalitatea pe EuroMaidan. Dar oamenii sunt pașnici și vor să îți povestească despre libertate, despre cum iși imaginează ei că le va fi țara „departe departe de Rusia” și cât mai aproape de Uniunea Europeană.

Departe de maidane, dai peste un Kiev dintr-un alt univers, un Kiev pustiu, liniștit, înghețat.

CORESPONDENȚĂ DE TRIMISUL GÂNDUL LA KIEV, ALINA MATIȘ

Pentru comentarii, mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis