Limpede în acest uragan politic, ce mătură, de săptămâni, România este faptul că Traian Băsescu și USL nu mai pot rămâne la conducerea țării, nici măcar o zi, împreună. Ura dintre tabăra prezidențială și cea uselistă a atins un nivel greu de suportat chiar și pentru spectatorul detașat, transformând campania pentru referendum în cea mai murdară confruntare din 1990 încoace. Protagoniștii politici lasă impresia că, dacă ar avea liber la arme, s-ar executa unii pe alții, fără nicio judecată.
În această atmosferă, mustind de minciuni, venin și amenințări, cu dube mortuare dând ocol sediului de campanie al președintelui suspendat și invitații, de la adversari, „Filmați mortul!”, respectarea regulilor jocului este ultimul lucru la care cineva ar trebui să se aștepte. Chiar dacă acest cineva se numește Martin Shulz și e președintele Parlamentului European sau Jose Emanuel Barroso și este președintele Comisiei Europene și chiar dacă a primit garanții de la însuși premierul român că va lupta corect.
Oficialilor de la Bruxelles, Victor Ponta le-a promis solemn următoarele: „Guvernul va organiza referendumul conform legii și deciziei Curții Constituționale. Guvernul nu poate modifica legea, doar Parlamentul o poate face. Domnul Schulz m-a întrebat ce se întâmplă dacă Parlamentul nu va decide în timp util. Conform procedurilor, referendumul trebuie validat de CCR. Dacă 9 milioane de români se vor prezenta la vot, atunci Curtea Constituțională va valida acest referendum”. La 24 de ore de la această declarație, dl Ponta, întors acasă, face o alta: „Nu am angajat la Bruxelles promisiunea că va fi prag la referendum.
Nici nu puteam să fac lucrul acesta, asta numai Parlamentul poate să facă”. Care va să zică, toți l-am înțeles greșit și am auzit pe dos când tot repeta: „Dacă Comisia Europeană va considera că este nevoie de modificări în legislația noastră sau în deciziile noastre, mă oblig să promovez toate aceste schimbări și să răspund tuturor solicitărilor cu privire la standardele europene venind din partea partenerilor noștri europeni”. Iar CE consideră necesară – citez din lista cerințelor cu care premierul a plecat în buzunar – „Reinstaurarea regulii majorității necesare pentru validarea rezultatelor referendumului (jumătate plus unu din numărul celor înregistrați pe listele electorale): abrogarea OUG nr. 41″.
Se știe că politicienii mai mint, dar dl Ponta n-are egal, te prostește în față. De fapt, dumnealui s-a angajat la una (avea libertatea să n-o facă), dar clocește alta: renunțarea la cvorumul de jumătate plus unu din numărul alegătorilor înscriși pe liste pentru toate tipurile de referendum, prevăzut la Articolul 5. Astfel, obiecția Curții – care reproșa legii și ordonanței useliste tocmai faptul că transformase referendumul de suspendare a președintelui într-o excepție de la normă, validându-l indiferent de numărul votanților – nu se va mai susține. Că Art.5 ar putea să dispară l-a prevestit pesedistul Dan Șova, vorbind, când șeful lui luase avionul spre casă, despre faptul că modificările USL aduse Legii referendumului respectă standardele europene, Comisia de la Veneția nerecomandând o limită minimă a participării la vot pentru ca plebiscitul să fie valid. În aceeași seară, V.Ponta anunța, la televizor „o bătălie juridică” cu CCR, dacă nu vor veni la vot 9 milioane de români.
Așadar, USL vrea să organizeze referendumul după propriile-i reguli, băgând și scoțând din lege ceea ce îi convine, așa cum și PD-L a făcut-o. Iar dacă o jenă de ultim moment o va împiedica, atunci va folosi toate mijloacele administrative – unele, deja în funcțiune, precum reducerea drastică a secțiilor de votare din diaspora – pentru a scăpa de Traian Băsescu. Nu doar suspendatul șef al statului, ci și liderii USL își joacă viitorul politic. Crin Antonescu a promis că se retrage, în caz de eșec, iar Victor Ponta, care nu s-ar da dus nici cu macaraua, nu mai primește alt mandat. Nu mai există cale de întoarcere pentru ei, ori încotro ar îndrepta România.