Prima pagină » Puterea Gândului » Acest om e capabil de orice ca să-și salveze pielea. O scurtă istorie uitată

Acest om e capabil de orice ca să-și salveze pielea. O scurtă istorie uitată

Acest om e capabil de orice ca să-și salveze pielea. O scurtă istorie uitată
Un prieten sociolog, pasionat de psihologie comportamentală are o teorie cu care poate nu ești de acord, dar care te pune pe gânduri.

Românii au suferit niște mutații de comportament față de societate, față de politicieni și liderii care îi conduc, indiferent de nivel. În mod inexplicabil, aproape, au dezvoltat o toleranța ieșită din comun față de marile greșeli ale celor din administrație, Parlament, Guvern, Cotroceni. Arată prea multă înțelegere sau lipsă de reacție în fața marilor nedreptăți sociale la care au fost supuși în ultimii 25 de ani, fie că vorbim despre corupție, taxe crescute sau tăierea veniturilor cu 25%.

Au luat această toleranță, au trecut-o prin sacii plini de frustrări de acasă, de la muncă și au transformat-o în acte de intoleranță incredibile pe care le exercită sau le varsă în universuri mici: pe stradă, la semafor, la grădinița copilului, în parcarea supermarketului, față de un vecin care și-a pus mașina pe locul rezervat de altul.

Prietenul meu are o vorbă: când înjură în trafic, românii de fapt își înjură conducătorii, doar că nu își dau seama. Cu cât mai mulți vom muta din nou, intoleranța din zonă mică în spre leadership-ul acestei țări, cu cât le vom arata ca nu trecem peste greselile lor, cu atât mai repede se va reforma clasa politică și administrația României, spune el.

O istorie uitată:

Iunie 2012. Revista Nature, în ediția sa online, scria despre cum teza de doctorat a Premierului României (încă în funcție) cuprindea fragmente mari aparținând altor scrieri, fără să fie citate corect, conform normelor academice (pe scurt, premierul României, Victor Ponta, plagiase). 
 
Unul dintre primele ziare străine cu renume care prelua această informație – Frankfurter Allgemeine Zeitung- publica, la doar câteva zile distanță, și un interviu în care jurnalistul Karl-Peter Schwarz susținea că presupusul caz de plagiat era cu mult mai grav, cu cât existau pagini întregi copiate cuvânt cu cuvânt, așa cum și presa din România avea să dovedească, negru pe alb.  
 
Știrea despre plagiatul Premierului României a făcut înconjurul lumii, aducând un imens prejudiciu de imagine României. Informația a fost preluată de sute de publicații din străinătate, de la Washington Post și NewsWeek, până la Le Monde sau BBC. Comentariile erau foarte puțin plăcute, analiștii văzând copiatul la școală și la universitate ca pe „formă endemică de necinste în România”. 
 
27-28 iunie 2012. Victor Ponta, în El Pais, în timp ce academicienii români îi analizau, deja, teza de doctorat, pentru a da un verdict:

„Pero si la Comision de Etica dictamina que ha plagiado..” 
„Entonces, seguro que me retiro”
 
Reporter: „Dacă membrii Comisiei vor stabili că este plagiat?” 
Victor Ponta: „Atunci, sigur că mă voi retrage”. 

 
29 iunie 2012. Consiliul General al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) a decis că lucrarea de doctorat a lui Victor Ponta este un plagiat și că premierul ar fi copiat 85 de pagini de la alți autori fără să fi citat sursa și chiar împrumutând din retorica autorilor, ca și cum ar fi scris cu mâna sa fiecare rând.  
 
18 iulie 2012. Consiliul Național de Etică, despre care presa si lumea academică a spus ca a fost „aranjat” de ministrul interimar al Educației, Liviu Pop, a stabilit că teza lui Vitor Ponta nu este un plagiat. 
 
20 iulie 2012, Comisia de Etică a Universității București a stabilit că teza de doctorat a lui Victor Ponta este un plagiat. În aceleași zile, raportul științific a 3 profesori de drept, unul de la Sorbona, unul din Strasbourg și unul din București, stabilea foarte clar. Teza intitulată „Curtea Penală Internațională”, semnată V.Ponta este un plagiat.

Cadrele universitare care au dat verdict de plagiat au suferit niște presiuni extraordinare. Sute de petiționari, oameni din lumea academică română și străină s-au unit în fața acestui atac de ilegalități, iar mesajele au fost publicate în presa din străinătate, aducând, prin refuzul lui Victor Ponta de a demisiona dupa un plagiat dovedit, din nou, un grav prejudiciu de imagine României.
 
Arc peste timp: 02 Noimebrie 2014. Victor Ponta candidează, tot din funcția de premier din care nu a plecat (așa cum spunea în El Pais) și de șef al PSD, la funcția de președinte al României. 

După umilința trăită de românii din diaspora în turul 1, Victor Ponta le promitea alegătorilor că se va ocupa personal ca niciun cetățean să nu rămână în afara secției de vot în al doilea tur: 
 
„Este inadmisibil ca unul, 10, 100 din cetățenii României să nu poată să voteze. Motiv pentru care, tot ceea ce ține de instituțiile publice, pentru ca în ziua de 16 noiembrie să nu existe nici măcar un cetățean român care să nu își poată exercită dreptul de vot, vom face. Cu siguranță, tot în ceea ce ține de Guvern și Ministerul Afacerilor Externe și de instituțiile guvernamentale (…) Trebuie să arătăm respect față de orice cetățean român care vrea să voteze (…) Vreau ca în 16 noiembrie, la ora 21, absolut tot cetățenii români care doresc să își exercite dreptul democratic de a vota să voteze, pentru că asta dă legitimitate viitorului președinte, pentru că asta arată respect pentru toți cetățenii României, și cei care trăiesc în țara și cei care trăiesc în Moldova, în Europa și în afara Europei. Sunt convins că în 16 noiembrie acest lucru se va întâmpla”.  
  
16 noiembrie 2014. Mii de români au rămas în afară secțiilor. Au fost împrăștiați cu gaze lacrimogene, în modul cel mai josnic cu putință. 
 
06 decembrie 2014. Victor Ponta, într-un interviu: „Cu siguranță dacă DNA va cere începerea urmăririi penale față de mine voi demisiona. Doar n-o să spunem acum că stă prim-ministrul cercetat penal”.

Eu nu îl mai cred. Va încerca să desființeze DNA, va încerca să îi amenințe, va înființă un DNA paralel care să infirme o eventuală decizie de urmărire penală.
 
Au trecut 3 săptămâni de la cel mai grav atac petrecut la adresa libertății și democrației românilor. După trei săptămâni, premierul României, Victor Ponta, ne dă asigurări că va plecă numai dacă va fi urmărit penal de DNA.
 
Că a plătit din punct de vedere politic greșelile din campanie, pentru că a pierdut în turul 2. În viziunea diverșilor cetățeni, a pierde din punct de vedere politic înseamnă și o asumare a eșecului, adică demisia, fără să mai pună condiții, fără să mai găsească scuze sau motive ca să stea agățat de putere.
 
Fiecare zi în care Victor Ponta este premierul României aduce grave prejudicii țării, atât pe plan intern, cât și pe plan extern.
 
Oare ce semnal îi trebuie lui Victor Ponta să accepte că a pierdut, că a greșit foarte mult, că e vina lui și că nimic nu-l mai îndreptățește să stea în fruntea României? 
 
Pentru cetățenii României, împiedicarea votului ar trebui să fie penalizată scurt, fără loc de explicații, scuze, minciuni, soluții ascunse.
 
Un astfel de atac la adresa libertății democratice, încălcarea dreptului constituțional de a vota este genul de eroare peste care românii, ca popor, nu trebuie să treacă.
 
Tocmai de aceea, mințile care au stat în spatele acestei strategii de campanie trebuie să plece. Dacă nu acum, dacă nu în fața acestui gen de nedreptate, atunci când vor considera că au greșit și vor da dreptate poporului?
 
Dacă românii nu elimină astfel de lideri, putem, oare, să sperăm la o reformare profundă a clasei politice și la o evoluție în societatea românească? Dacă da, atunci după ce criterii?

„Cine fură azi un ou, maine va fura un bou”. Eu traduc așa: „Cine fură azi o teză de doctorat, mâine fură libertatea și democrația”.
 
În 2 și 16 decembrie politicienii nu ne-au furat locul de parcare. Au îndrăznit să ne fure dreptul de a vota. Astăzi ne spun zâmbind că le pare rău, dar că vor să rămână în fruntea noastră pentru că mai au „lucruri bune și importante” de făcut pentru noi.