Acești stupizi care ne tele-guvernează

Dacă nu tele-știți ce să tele-faceți cu țara asta, tele-cărați-vă dracului la Monte Carlo.

În România nimic nu durează. Există oameni cu handicap permanent, chemați periodic la comisia de – ptiu, da” ce distractivi sunteți! – evaluare. Funcționari vigilenți, ei înșiși incurabili în optimismul lor, verifică atent dacă ciungilor nu le-au crescut aripi, dacă pe orbi nu i-a podidit vederea, dacă bătrânul ăla amărât, care se târăște cu sonda în mână până la masa comisiei, mai are vreo problemă, dacă femeia care urcă pe brânci treptele până la ei e bine sănătoasă.

Imagini cu oamenii aceștia i-au fost prezentate ministrului Muncii. Doamna Câmpeanu, (în loc să se audă în lavalieră cum îi crapă obrazul de rușine, în loc să-și smulgă părul din cap, să iasă din talkshow urlând), tele-zice sfătos: „Trebuie să clarificăm anumite aspecte”.

Nu vă tele-osteniți, doamnă, vi le clarific eu,  rapid, ca să nu întârziați la următoarea emisiune.

1) Aspecte financiar-contabile. Plimbările celor cu handicap nerecuperabil pe la instituții sunt sănătate curată pentru Buget. Cu puțin noroc, îi puteți pierde pe drum, scoțându-i astfel natural (cum bine v-a-nvățat Boc) din sistem. Din economiile obținute, puteți să mai construiți o Cameră la Parlament.

2) Aspecte eshatologico-electorale: nu pierdeți procente. N-aveți cum, dacă mai înființați o comisie. De reînhumare, la patru ani, a decedaților neodihniți, care ies să vă voteze. Până la campania de apoi.

Și, dacă tot clarificăm aspecte: n-ar fi la fel de utilă o comisie de evaluare periodică a stupizeniei politicienilor?