Adevăratul dezastru de la BAC 2014

Reformarea în repetate rânduri a sistemului de educație din România, în lipsa unei viziuni pe termen mai lung decât un mandat de ministru, continuă să-și arate efectele nefaste. După ce, începând cu 2011, numărul elevilor care nu au reușit să obțină o diplomă de bacalaureat a crescut dramatic din cauza înăspririi condițiilor de desfășurare a examenului și a slabei pregătiri a elevilor, anul acesta se înregistrează un nou record negativ: doar 60% dintre elevii de clasa a XII-a, promoția 2013-2014, s-au înscris pentru a susține bacalaureatul. Adică 130.000 din aproape 210.000 elevi care au terminat clasa a XII-a anul acesta.

Oricât ar părea de bizar, mi se pare că cei 80.000 de elevi care au refuzat să se înscrie la examen, au dat dovadă, dacă nu de maturitate, cel puțin de spirit practic. Ei sunt elevii care au fost băgați cu forța în licee după desființarea școlilor profesionale, deși nu reușiseră să obțină nici un amărât de 5 la examenul în funcție de care se făcea admiterea, dar pe care acum nimeni și nimic nu-i mai poate obliga să le termine cu o diplomă de bacalaureat. Ce să facă cu ea? La facultate nu vor să meargă, abia au reușit să treacă clasa la liceu. Dacă vor să se angajeze, o pot face și fără diplomă de bacalaureat. Angajatorii s-au adaptat și pun mai mult preț pe calitățile lor decât pe diplome sau îi califică la locul de muncă. Dacă vor să devină șomeri cu acte în regulă, nu au nevoie de diplomă de bac. Trebuie să depună un dosar în termen de 60 de zile de la absolvire și să demonstreze că nu au reușit să își găsească un loc de muncă conform pregătirii lor. Ceea ce nu e deloc greu în condițiile în care nici măcar cei care urmează profilul tehnologic nu pot afirma că știu o meserie.

Și din păcate, cei mai mulți aleg soluția șomajului, pentru că oferta de pe piața muncii este săracă în contextul crizei economice, iar locurile de muncă pentru studii medii necesită o specializare. Iar apoi rămân pe capul părinților. În România, rata șomajului în rândul tinerilor cu vârsta între 16 și 25 de ani este de aproape 25%, așa cum arată datele statistice pentru ultimul trimestru din 2013. Iar procentul va crește având în vedere că numai anul acesta în rândul absolvenților de liceu sunt 80.000 de tineri posibili candidați la „ocupația” de șomer, iar lor li se vor alătura și cei care nu vor reuși să treacă examenul de bacalaureat. Iar ei se suprapun peste șomerii deja rezultați în urma sesiunilor anterioare de bacalaureat și a celor cu diplomă de studii superioare care nu își găsesc un job.

Soluția șomajului este însă de foarte scurtă durată. Statul nu oferă sprijin decât pentru 6 luni, iar suma oferită este foarte mică. Soluția pe termen lung stă, din nefericire, tot în mâna statului, care în ultimii 3 ani, în care s-au adunat aproape 300.000 de absolvenți de liceu fără diplomă de bacalaureat și fără vreo pregătire, nu a luat nicio măsură semnificativă. A resuscitat sporadic școlile profesionale, dar lucrurile merg lent pentru că e nevoie de parteneriate cu antreprenori, de bani de la buget, dar și de schimbarea mentalității asupra a ceea ce înseamnă să înveți o meserie. Din 2013, ministerul a elaborat subiecte diferite în funcție de profilul absolvit și a organizat ședințe de pregătire pentru bacalaureat, fără prea mare audiență însă. De anul acesta, ponderea notelor din gimnaziu la admiterea în liceu a scăzut de la 50 la 25%, o măsură bună, dar insuficientă atâta vreme cât elevii vor putea intra la liceu și cu medii de 3 sau de 4, iar peste patru ani se vor afla în situația de astăzi a celor 80.000 de absolvenți de clasa a XII-a.

Viitoarea forță de muncă a României are nevoie de o alternativă la diplomele de bac fără valoare și la cele de studii superioare care nu garantează un loc de muncă, iar pentru asta e nevoie de mult mai mult decât măsurile luate ad-hoc de minister în urma rezultatelor foarte proaste de la examenul de bacalaureat. Este nevoie, oricât de goale ar părea aceste vorbe, de o viziune pe termen lung din care să nu lipsească componenta economică, adică un parteneriat solid cu viitorii angajatori. Investiția companiilor private în viitoarea lor forță de muncă mi se pare, în acest sens, esențială. Nu de alta, dar în 2050, potrivit statisticilor, o persoană angajată va trebui să susțină trei pensionari, și îmi e teamă că acea persoană va fi foarte greu de găsit.