Diferență uriașă între modul în care președintele Emmanuel Macron a asumat responsabilitatea Franței pentru deportarea evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și modul în care a făcut-o în urmă cu câteva ore premierul Viktor Orban.
Privind istoria drept în ochi – nu pieziș, cum a făcut-o astăzi Orban – Macron a declarat pe 16 iulie: „Franța a organizat totul”, adăugând dureroasa constatare că regimul de la Vichy n-a fost „un monstru apărut de nicăieri”.
Premierul Israelului, care a aterizat aseară la Budapesta venind de la Paris, a asistat astăzi la prânz, cu o îngăduință care, de regulă, nu-l caracterizează, la spectacolul penibil în care premierul Ungariei s-a prefăcut că-și toarnă cenușă în cap.
Cum a ticluit-o iliberalul Viktor Orban: „Suntem conștienți de faptul că avem un capitol de istorie destul de dificil în urma noastră (…). Guvernul Ungariei, într-o perioadă anterioară, a comis o greșeală, a comis chiar un păcat, atunci când nu a protejat cetățenii evrei din Ungaria”.
Orban a evitat să pună degetul pe rană, cum a făcut-o Macron. O declarație cinstită de asumare ar fi însemnat să evoce regimul Miklós Horthy, personaj pentru care are o admirație declarată, considerându-l „un excepțional om de stat”.
Promisiunea premierului Orban făcută premierului israelian – „zero toleranță față de antisemitism” – a sunat de-a dreptul cinic, dată fiind componenta marcat antisemită a iliberalismului pe care îl practică, dar Netanyahu s-a făcut că îl crede, în ciuda semnalelor lansate din comunitatea celor aproximativ 100.000 de evrei din Ungaria.
Vizita va dura trei zile, timp destul ca șefii executivelor maghiar și israelian să continue să se gratuleze reciproc. Îi leagă puternic ceea ce Orban numește „patriotism”, ca și aversiunea față de acea parte a societății civile pe care nu o pot controla, tentația de a guverna cu mână forte și un dușman comun pe post de țap ispășitor, George Soros.