„Ușor, șefu’! Incredibil!”, s-a precipitat o „gorilă”. „Aveți grijă, să nu vă loviți!”, s-a îngrijorat eroul zilei către reporteri, în timp ce era mitraliat cu flash-uri. Din mina nemișcată răsare un soi de surâs: „Ne vedem peste câteva zile, vorbim mai mult…Cu politica e un răspuns dificil”.
La această oră (n.r. – luni seara) este într-o haltă de ajustare la spital. Ne-a anunțat fiul, Andrei că „tata e bine..dar e vorba de tiroidă, sânge” și va ajunge, în cele din urmă, acasă, unde un alt spectacol, cu o regie ceva mai bună, deja e în desfășurare. Pe fostul premier îl așteaptă buchete de flori și admirația susținătorilor.
Acasă, fostul prim-ministru a decis să intre în regimul tăcerii, de data asta în recluziunea infinit mai plăcută și civilă a domiciliului din Zambaccian. În care se va readapta și mai ales va aștepta.
Deocamdată, va aștepta să se consume perioada în care va fi întors pe toate părțile în calitatea de senzație nouă. Căci, momentan, Adrian Năstase liber este doar o senzație nouă pentru public.
Odată isprăvit circul de rigoare, va veni momentul lucidității. Al evaluărilor reci, personale și ale celor care fac jocurile politice. Unii trudesc intens să-i consolideze soclul de mare nedreptățit, de deținut politic. El însuși încearcă să-și aroge această aură. Deținut politic a fost Nelson Mandela. Comparația și alte comparații nu încap.
Dar orice poleiri i s-ar aplica, Adrian Năstase nu va deveni mai simpatic, mai uman și mai empatic cu omul de rând și în mintea omului de rând. Este prizonier definitv al unor clișee negative aproape indestructibile și în cea mai mare parte justificate.
În stratosfera politică, sentimentele și diversele socoteli sunt nuanțate. Întâiul partid al țării, PSD și guvernul sunt conduse de învățăcelul lui Năstase, Victor Ponta. Care îi datorează ceea ce este azi. Doar că Victor Ponta este un pragmatic și probabil știe că o activare puternică a lui Năstase în partid este cu două tăișuri și fără efecte garantat pozitive. Pentru că fostul său mentor este în continuare vulnerabil juridic și cu aripile drepturilor civile legate până la ispășirea pedepsei. După cum o altă posibilă condamnare îl poate menține în această neputință.
Sistemul PSD îl poate folosi pe Adrian Năstase pentru acțiuni mari de „vitrină”, în care să-i dedice niscaiva ode. Sau ca sfetnic, cum l-ar vrea neinspiratul ministru Corlățean. Dar Adrian Năstase poate să aleagă și un drum propriu, să-și formeze o „curte”, să se scalde în academisme, să-și reia cariera universitară.
În ceea ce îl privește, ce urmează să se întâmple depinde de dorințele sale, rezultate în urma unei auto-analize. După cum depinde de felul vremurilor și conjuncturilor. Și, în ultimă instanță, de resursele interioare (dacă există) prin care să se impună într-o nouă versiune.