Al doilea președinte PSD, după Iliescu

„A fost un schimb de mesaje în care i-am transmis că se bucură în continuare de încrederea și de sprijinul nostru. I-am spus, de asemenea, că USR are ușile deschise pentru domnia sa, în măsura în care va considera necesar să intre în politică și i-am spus asta pentru că Laura Codruța Kovesi este un simbol al luptei anticorupție” a povestit Barna.

Reacția liderului userist mi-a dovedit, o dată în plus, că onor salvatorii neamului nu vor/nu pot salva pe nimeni – cu atât mai puțin țara – întrucât n-au cu cine.

Cu alte cuvinte, Barna reiterează astăzi comportamentul lui Nicușor Dan din finalul lui 2016, prima parte a lui 2017, care încerca o lovitură de imagine, prin cooptarea lui Dacian Cioloș în echipa sa.

De când s-a făcut partid, USB/USR nu a dorit să salveze ceva/pe cineva anume (eventual, Bucureștiul, prin negocieri cu PNL, poate țara, printr-o strategie comună a opoziției) afară de orgoliile celor ce compun formațiunea politică în discuție, fapt care a și dus la pulverizarea coeziunii, în diversitate, a Uniunii.

Dar mai ales a opoziției, să-i spunem, de dreapta.

Nu vreau să supăr/jignesc pe nimeni, dar, folosind, totuși, un eufemism, remarc că e la mintea cocoșului certitudinea că niciuna dintre aceste formațiuni de matineu (devenit ca atare chiar și PNL, aflat în epoca Gorghiu-Turcan-Orban) nu poate da, de una singură, președintele – astăzi, după revocarea lui Kovesi, apărând probleme de această natură chiar și în cazul lui Iohannis.   

Rememorând, PNL îl susține, declarat, pe actualul președinte, pentru încă un mandat la Cotroceni; România Împreună, probabil, pe Cioloș; PMP se mai gândește; iar USR, ca manifestare disperată a încercării de autosalvare, îi face avansuri politice lui Kovesi, crezând că atare „locomotivă” – politică, desigur – îi va ridica zestrea de procente de la 7-8, câte are în prezent, undeva la peste 14-15.

Și toate astea, fără să-i treacă vreun moment, prin cap, liderului userist, că: unu – numai de politică nu-i mai arde, astăzi, Codruței: doi – fosta șefă DNA tocmai și-a organizat calendarul, declarând că vrea să se întoarcă la DIICOT Sibiu, ca simplu procuror, unde a și retrimis-o CSM, azi, de unde a și adus-o Augustin Lazăr, la Parchetul General; trei – PSD va continua să o desființeze, pur și simplu; patru – decât o nouă și inutilă răbufnire de orgoliu, pierdută prin supapa USR – precum acelea care au adus-o pe Firea la București și partidul lui Dragnea, în întreaga țară – ar fi mult mai bine ca, împreună cu toate formațiunile de opoziție, să-și pună mințile la un loc, să „ventileze idei”, vorba unui fost ministru al Apărării și să-și fixeze un candidat unic la președinție, pentru 2019, eventual, o formă de coalizare, în vederea parlamentarelor din 2020.

Iar asta cât se poate de repede și de coerent, în măsura în care USR și partidul lui Cioloș vor să mai salveze și altceva, decât propriul șezut.

Mă tem, însă, că la modul la care intenționează URS (poate și Cioloș) să facă politici coerente – fiind prima formațiune care l-a atacat, fără menajamente, pe Iohannis; reproșându-i că a fost „prea elegant” respectând Constituția, atunci când a revocat-o pe Kovesi – e posibil să înregistrăm, în 2019, la Cotroceni, cel de-al doilea președinte PSD, după Ion Iliescu…