Al patrulea Papă negru?

În dimineața aceasta, purtătorul de cuvânt al Vaticanului, părintele Federico Lombardi, a convocat o conferință de presă, dorind să clarifice o serie de aspecte canonice legate de apropiata retragere a Papei Benedict al XVI-lea.

După 28 februarie, ora 20, cardinalul – (nu-și va pierde rangul acesta, dar nu va face parte din conclavul care urmează să-l aleagă pe viitorul Pontif) – Joseph Aloisius Ratzinger se va muta mai întâi la Castelgandolfo -reședința de vară a Papilor, situată la 25 de kilometri sud de Roma. Aici, la sfârșitul ultimei sale vacanțe, Benedict al XVI-lea le-a spus apropiaților: „Totul în lume este trecător. Tot ce începe, chiar lucrurile bune și frumoase, ajung inevitabil la un sfârșit”. Cuvintele de atunci, din octombrie 2012, au acum o altă sonoritate… Apoi, fostul Papă se va stabili la mănăstirea Mater Ecclesiae (deocamdată, în renovare), urmând să-și petreacă restul vieții în studiu și rugăciune.

Federico Lombardi a răspuns pe larg la o întrebare pe care n-a pus-o nimeni, dar care se vede că frământă Sfântul Scaun: ce se va întâmpla în situația inedită cu doi Papi în viață? „Nu mi-aș face probleme. Se știe că Papa Benedict e o persoană discretă și nu va exista nici o interferență cu succesorul său. Ar fi total împotriva personalității sale”.

Clerul și enoriașii Bisericii Romano-Catolice speră ca, până de Sfintele Paști, să vadă fumul alb și să audă celebra formulă „Habemus Papam!”.

La fel ca la conclavul din 2005, care l-a ales pe cardinalul Ratzinger, și acum interesul pentru numele viitorului Papă e universal. Ca și atunci, zvonuri despre un Papă negru fac deliciul presei laice. (Media Vaticanului nu se avântă nici în judecăți de valoare, nici nu produce liste cu favoriți).

Un Papă negru nu e o imagine exotică în Sfântul Scaun. E drept că nu s-a mai văzut asta de un mileniu și jumătate. Au existat trei Papi din Africa: Victor I (189-199), Miltiade (311-314) și Gelasius (492-496). În 2005, favorit a fost Monseniorul Francis Arinze (71 de ani), cardinal nigerian. Rămâne și acum în topul presei, însă i se adaugă mai tânărul Monsenior Peter Kodwo Appiah Turkson (65 de ani), ganez de origine.

Numai că membrii conclavului nu aleg Suveranii Pontifi după culoare. Nu după nume, nu după naționalitate. Ei își îndeplinesc această sfântă misiune, pornind de la necesitățile Bisericii, nu doar de la cele de ordin sacerdotal, ci și cele de ordin politic (Vaticanul e un stat, care se administrează după toate regulile). Dar despre toate acestea vom mai avea vreme să vorbim.

Mărturisesc că eu mi-aș dori ca succesorul lui Benedict al XVI-lea să fie Monseniorul Gianfranco Ravasi. Are 71 de ani, conduce Consiliul Pontifical pentru Cultură, și îl știu de pe când coordona o serie de programe de arheologie sacră în Orientul Mijlociu. Nu numai anvergura teologică, dar și viziunea realistă asupra post-modernității, ecumenismul inteligent îl recomandă ca pe un luminat prinț al Bisericii. Despre el se spune că „are mintea lui Ratzinger si inima lui Roncalli”. (Angelo Giuseppe Roncali, Papa Ioan al XXIII-lea, 1958-1963, a fost una dintre cele mai tulburătoare personalități ale Catolicismului, care a dat compasiunii conotațiile care îl vesteau pe Ioan Paul al II-lea).

Monseniorul Ravasi a vizitat România în toamna lui 2011. Atunci a făcut câteva observații care merită reflecție: : „(…) În criză, în societatea contemporană, se află și familia. Biserica e în criză, sunt în criză partidele, sunt în criză asociațiile, deci statul împreună devine mai dificil. Unde se găsește comunitatea cea mai extinsă? Sigur, se găsește în marile celebrări, cum ar fi beatificarea lui Ioan Paul al II-lea (…) Dar trebuie să spunem că poporul se reunește pe străzile virtuale, în internet, pe aceste trasee ciudate, reci, dar aici măcar se întâlnesc, se ciocnesc, își vorbesc. De două luni am și eu un cont de twitter, pe care am scris, în fiecare zi, o frază din Biblie. Am pornit de la 200 de persoane. Acum sunt 2.000. În urmă cu două zile am fost îndreptat catre o publicație laică, unde mi-am inclus blogul. În 24 de ore, reacționaseră la declarația mea mai mult de 600 de oameni, 600 de mesaje. De aceea, cred că nevoia de comuniune nu s-a stins (…). Pascal spunea că doi îndrăgostiți, când au epuizat toate cuvintele de dragoste, se privesc în ochi și tac. Iar acel limbaj e mult mai elocvent decât cuvintele. Credința e contemplare, nu doar dialog. Cred că omul este făcut pentru a privi chipurile (…)”.

În urmă cu câteva ore, cardinalul Ravasi postase pe twitter începutul unui imn: „Sub tuum praesidium confugimus, sancta Dei Genetrix” (Sub acoperământul tău aflăm adăpost, sfântă Născătoare de Dumnezeu)…