Dată fiind aparența în temă a unui joc de-a șoarecele și pisica, de câteva luni bune, de când Toader duce pe toată lumea cu zăhărelul, pe sistem, „Sunt gata, am luat o decizie, și o să v-o comunic eu, eventual pe 31 decembrie, dacă nu pe-ntâi, la ciorba de potroace…”, mi se pare un demers neserios.
De exemplu, astăzi, ne-a vorbit despre vizita sa în Japonia și ne-a mai spus că va prezenta raportul despre Parchete. Totodată a bătut, subțire, obrazul politicului, precum că-l cam împinge de la spate.
Dacă tot o fi ajuns omul la o concluzie, bună, rea, „Tudorele, fă ceva!”, cum ar spune liderul opiniilor pesediste, Codrin Ștefănescu, ca să știm și noi cum devine situația. Cine se face vinovat. De ce se face vinovat. Cum se face vinovat. Ca să ne liniștim, Dumnezeului, odată, să mergem mai departe cu guvernarea, cu programul, cu măsurile, că uite-acum se face martie, și se face Congresul extraordinar PSD, se votează alt program, și mai mare și mai frumos, și o susținere direct proporțională, pentru liderul Dragnea, și habar n-avem ce ni se-ntâmplă și ce ne-a lovit…
Din festival/carnaval am înțeles că, fiecare are „dreptatea” lui: unii se luptă, cu toate armele lor – destule scăpate din mâna legii – împotriva corupției; alții se luptă și ei cu soarta crudă, colaborând cu procurorii, turnându-și vechii tovarăși din postura de martor protejat, ca, după asta, să se dea singuri în gât, dintr-un soi de disperare, complicând și mai mult lucrurile.
Doar n-o să ne facem că nu pricepem: la DNA Prahova, mânăria s-a făcut mână-n mână – politician corupt, cu procuror lipsit de profesionalism și decență.
Iar Prahova, aproape sigur, nu constituie o excepție din acest punct de vedere.
Pe cale de consecință, aplicarea unui atare sistem de lucru, inculpat-procuror, naște, de bună seamă, controverse. E cușer o astfel de relație? E legală?
O colaborare inculpat-procuror se-ntâmplă peste tot, în lume. Dar o plantare de probe este perfect ilegală. O turnătorie se acceptă, dar o șantajare a inculpatului, sau invers, se pedepsește. Și tot așa, până când, negociate, interesele „taberelor” se întrepătrund, atât de mult, încât se transformă într-un melanj toxic pentru o întreagă Justiție.
Întrebarea care se pune, de aici mai departe, este dacă, la vârful DNA, „procedurile” erau cunoscute și acceptate – și nu vorbim aici doar de abjecția „miticului” Portocală, ci de un mod de lucru la limita legii, cu urme de-a stânga și de-a dreapta sa; dacă, și mai departe, vorbim de neglijență sau de abuz în serviciu, de neimplicare și de „orbul găinii”.
Ei bine, bănuind că raportul lui Tudorel Toader vorbește, argumentat și edificat despre toate acestea, aș îndrăzni să-ntreb: de ce nu este discutat, analizat, dat publicității?
De ce, în virtutea acestuia, guvernul, în solidar cu ministrul de resort, nu-și asumă răspunderea de a cere, sau nu, revocarea șefei DNA?!
De ce nu se rupe pisica, într-un fel sau altul?
Există ceva, dincolo de toate, despre care n-avem voie să aflăm, să știm, să cunoaștem?
OK! Dar asumați și treceți mai departe!
P.S. Până una-alta, Tudorel a făcut ceva: a tras o linie între el și PSD.