Alianța penalilor dă o lovitură României ca să-l salveze pe Pontașova, Iohannis – pas!

E mai igienic așa: acum nici măcar nu se mai obosesc să mimeze. Șarada penibilă jucată de Victor Ponta după ce s-a speriat de votul de la sfârșitul anului trecut s-a terminat. Cei care-l compătimeau văzându-i ochii triști, cei care-i crezuseră chiar și o secundă promisiunile că se va schimba și că va respecta oameni, instituții, legi și bunul simț, cei care sperau că partidul său va învăța din greșelile trecutului și că va face un ultim efort să se reformeze, toți aceștia văd în această seară fața nesulemenită a lui Victor Ponta: el este esența răului în România.

L-am văzut azi din nou așa cum îl știam: o fantoșă a alianței penalilor. Eliberat, în fine, de legământul tăcerii – pe care îl luase imediat după ce a pierdut alegerile -, Victor Ponta redevine același nepot îmbătrânit în rele al Partidului.

Este aceeași copie neterminată a lui Adrian Năstase. Chiar dacă, față de opera maestrului, lucrarea lui Victor Ponta este cea a unui copist modest,  să nu-i subestimăm capacitatea de a face rău.

Aroganța nu i s-a copt și, de aceea, oricât ar încerca, reușește să fie doar un Goe obraznic și răzgâiat, dar violent și vindicativ.

Față de tunurile Împăratului, inventarul faptelor lui Victor Ponta înregistrează furtișaguri academice și mici pungășii sau asocieri lucrative cu geamănul Dan Șova, dar extrem de nocive prin puterea lor de exemplu. Uite, dacă primul ministru fură, eu de ce să nu copiez?!, se poate întreba orice elev care vara asta dă bacul.

Spre deosebire de Adrian Năstase, la Victor Ponta instinctul de conservare funcționează însă mai bine: nicio surpriză deci votul din această seară din Senat care l-a scăpat pe Dan Șova de pușcărie. „Dai în Șova, dai în mine!” este mesajul pe care Victor Ponta l-a transmis constant partidului.

Și Adrian Năstase disprețuia ziariștii mici. El „lucra” numai cu marii gazetari, pe care-i „ungea” și care-i cântau în strună. Dar nici chiar Adrian Năstase nu și-a permis vreodată să-i catalogheze drept „proști” pe ziariști, de la masa ședinței de Guvern. Am văzut în ultima lună un Victor Ponta resentimentar și revanșard, aruncând cu jigniri contra puținelor voci critice care mai mișcă în front. Acest om, care a renunțat de mult să mai fie premierul unei țări, face tumbe, scoate limba și înjură „sistemul”, ca un etern aspirant la statutul de invitat la Antena 3.

5 minute – atâta i-a luat lui Victor Ponta azi în Parlament să enumere rezultatele sale economice. În primul minut a vorbit despre Emil Boc. După trei ani de guvernare, Victor Ponta încă vorbește de Emil Boc. Ce penibil!

Adevărul e că, după ce Traian Băsescu s-a sinucis politic de dragul Elenei Udrea, nu prea i-au mai rămas adversari după care să-și ascundă impotența de a guverna țara, cu o singură excepție: Justiția. Așa se explică de ce Victor Ponta, fie ca să-și scape pielea, fie ca să-și mascheze incapacitatea să guverneze, a început, susținut de Ciomag TV, o campanie furibundă de demolare a tuturor instituțiilor care înfăptuiesc actul de justiție în România. Atacuri în rafală la DNA, Înalta Curte, CSM, instanțe judecătorești. Mima că „respectăm deciziile instanței” s-a încheiat. Ponta s-a săturat să mai „facă frumos”. Nu-l interesează nici democrația, nici separația puterilor în stat, nici imaginea țării, nici reacțiile externe, nici o parte importantă din populația țării pe care pur și simplu o sfidează cu votul de azi din Senat. Nu-l mai interesează ce zice lumea. Sistemul s-a regenerat și-și revendică puterea totală. Măștile au căzut. Vom asista la o încleștere pe viață și pe moarte în lunile ce vin, miza fiind demolarea Justiției.

Iar în aceste momente, politicianul care are cea mai mare legitimitate și încredere – președintele țării – dă un mesaj unde altundeva decât pe Facebook: „Constat, din păcate, că prin votul dat astăzi în Senat, Parlamentul perseverează în a obstrucționa procesele din justiție, apelând la tertipuri procedurale. Atunci când este vorba de statul de drept, este din ce în ce mai greu de lucrat cu acest Parlament și această majoritate”. Așa, și…?