Alt „genunche” în zona sensibilă
E de neimaginat ca fiecare cetățean, responsabil pe termen limitat cu actul educațional desfășurat în tot felul de unități de învățământ – cele mai multe improprii acestui act, funcționând fără avize și fără bun simț -, oameni care se târăsc în „genunche” în fața limbii române, a matematicilor și a dirigenției, a sportului și a profundei educații fizice, să-și dorească nemurirea bronzului în care vor fi „ciopliți” drept „busturi ale providențialilor constructori de școală nouă”.
Unul dintre acești neliniștiți ai fenomenului, unul dintre cei care, potrivit chiar spuselor sale, nu se „odihnesc” în scaunul ministerial mai mult de șase luni din memorabila lor viață, este actualul ministru al Educației (mai ales fizice), Marian Liviu Pop.
Ei bine, acest bust în… picioare al Educației românești a anunțat, ieri, la Cluj, următoarele:
„Nu vreau să discut de Legea educației naționale pentru că sunt în Cluj, respect acest oraș și premier, atunci când s-a angajat legea răspunderii pe Legea educației naționale, era actualul primar al Clujului. Dar vă asigur că, începând cu 1 septembrie, veți fi parte a procesului de modificare a Legii educației naționale, exact cum am spus în programul de guvernare. Avem deschisă fișa de proiect, în așa fel încât în septembrie anul viitor, după ce facem o analiză temeinică a ceea ce s-a întâmplat și în cei șase ani de zile de implementare și ce am avut înainte, cu experți din universități, Academie, organizațiile studențești, federațiile sindicale, vom finaliza proiectul de lege în septembrie anul viitor, când îl vom lansa către Parlament, un document care va atinge o bună parte dintre punctele pe care dumneavoastră le-ați menționat”.
În consecință, Liviu Pop ține morțiș să schimbe și el Legea Învățământului – pentru a câta oară – spre a-i bulversa, definitiv, pe copiii care au ghinionul să învețe buchea cărții în vremea lui Pop, precum și pe părinții acestora.
Nu există ministru de la Dumnezeu, care să practice în acest domeniu, și să nu vrea să schimbe ceva în viața mult prea agitată a copiilor-cobai, începând de la clasa „zero” și ajungând la plus infinit.
Și acum, Pop vrea ca la rându-i să le rămână tuturor copiilor în cap.
Iată deci, pentru a da o mână de ajutor acestora, câteva aspecte din viața și cariera demnitarului în scaun: odată devenit ministru al Educației, în 2012, în toiul scandalului generat de acuza de plagiat lansată la adresa lui Ponta, Liviu Pop a desființat prin ordin de ministru Consiliul General al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), aproape simultan cu emiterea de către acesta a primului verdict de plagiat la adresa lui Ponta. Personajul nostru a decretat că CNATDCU nu avea competență în a se pronunța în speță. Astfel teza de doctorat a lui Victor Ponta a fost transmisă Consiliul Național de Etică, care, la 16 iulie 2012, a emis singurul verdict favorabil în „dosar”. Un verdict infirmat ulterior de toate instanțele;
„Educația”, sub conducerea sa – abia venit la minister, în actualul mandat -, a inventat „județul Târgoviște”, susținând, într-un comunicat, că acolo „s-au făcut verificări la un centru de examen”;
– au urmat anunțurile ministrului, vizavi de „nașterea prematură a manualului de „Educație fizică și Sport”, ba, încă una și mai gogonată – apariția manualului de „Dirigenție”;
– ultima pe listă, cu voia dumneavoastră, a fost interzicerea manualelor auxiliare/culegeri neavizate de MEN, care îngreunează, prea tare, ghiozdanele copiilor.
În sfârșit, personal, cer îngăduința guvernului Tudose să fie amânată elaborarea noii Legi a Educației, până se schimbă titularul portofoliului. Nu știu de ce, dar am senzația că, până va fi adoptat, documentul cu pricina o să apară și o să dispară de mai multe ori, pe sistem: a apărut comisia CNATDCU, după care a dispărut; a apărut „județul Târgoviște”, după care a dispărut; au apărut manualele de „Sport” și „Dirigenție”, după care au dispărut; a apărut „genunchele”, după care a dispărut melodia „În genunche mă întorc la tine!”.
Și astăzi, și mâine, mereu…