Am pierdut Regina de Alb. Ne-au rămas pionii

S-a grăbit să plece la Dumnezeu, ca să-i ceară, poate, să-l mai îngăduie, pe Rege, un timp printre noi, oamenii. Să-i mai ceară vreme, pentru infinita, nespusa, nemărginita ei iubire de bărbatul pe care ea, prima, l-a slujit, oblojindu-i mereu rana de a i se fi smuls țara din trup.

Pentru că asta a făcut ea, atâtea zeci de ani – a iubit și a îngrijit, cu blândețe, sufletul lui, de Rege, oferindu-i dragoste zi de zi. Cu toată viața ei, cu toată stirpea ei de monarhi, cu toată făptura.

Nu în umbra lui a trăit, ea, Regina, ci în lumina răspândită, la rându-i, de Rege și de iubirea lui pentru ea. Și în lumina vieții și a iubirii lor au crescut fetele și nepoții.

Așa a trăit Ana. În dragoste și lumină de soț, de copii și de oameni.

Eu cred că pentru asta, ieri, la Curtea de Argeș, mii de oameni strânși acolo, unul în celălalt, i-au simțit căldura și lumina. Indiferent dacă au cunoscut-o sau nu, dacă au văzut-o sau nu, dacă au știut-o sau nu, dacă i-au știut numele sau i-au spus, pe rând, Maria, Elisabeta sau Elena. Cu toții au aflat-o, au respectat-o și, poate, au și iubit-o, pe Ana. Regina.

Pentru că emoția lor a fost iubire; pentru că decența lor a fost respect; pentru că aplauzele lor au fost acceptare.

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK – MARIAN SULTĂNOIU

Regina Ana s-a grăbit să urce la Dumnezeu. Iar eu sper că și pentru a-i cere îngăduința de a face să renască poporul său de suverană fără supuși.

„Rămas bun, suflet blând!”, spune o postare apărută pe pagina de Facebook a Regelui Mihai, în timp ce Ana era depusă în cripta albă, din necropola noii Catedrale din Curtea de Argeș.

Dumnezeu să te ierte, Regină Ana, spunem noi, cărora ne-ai dăruit iubirea, prin infinita ta iubire față de regele Mihai al României.