De când a fost anunțat musafirul american Philip Gordon, la București s-a creat o atmosferă de-a dreptul orwelliană – „Hillary e cu ochii pe noi”. De ce e vizita emisarului Statelor Unite atât de importantă, când nu face decât să repete ceea ce s-a auzit din UE, iar plimbările prin Europa fac parte din fișa postului său?
În primul rând, Philip Gordon nu a venit la București pentru a se informa, pentru a discuta cu toate părțile implicate în războiul politic care a „preocupat” Administrația Obama. Degeaba s-a bucurat președintele interimar astăzi că poate clarifica situația. Pentru Gordon, situația era clară de când a decis, în mijlocul vizitei pe care o făcea împreună cu Hillary Clinton în Turcia, să vină în România. Gordon a ajuns la București cu un singur scop, acela de a transmite un mesaj din partea Statelor Unite, un mesaj foarte clar, care a fost anunțat și în comunicatul de vineri al Departamentului de Stat și care a devenit și mai dur luni seara, la sfârșitul vizitei sale.
Dacă ținem cont și de faptul că întâia vizită a avut loc la „garajul” președintelui suspendat, și nu la palatul președintelui interimar, am putea spune că SUA au mai transmis un mesaj. În paranteză fie spus, Băsescu nici nu a trebuit să ceară să fie primul pe listă, Ambasada americană l-a înștiințat că așa va fi, iar el a așteptat cuminte, la costum și cu uniforma de campanie pusă deoparte.
Prezența lui Philip Gordon la București, ascunsă constant de uși închise și de o reținere ieșită din comun de partea celor vizitați, arată că, în ceea ce îi privește pe americani, s-a trecut la un nou nivel diplomatic. Dacă, până acum, Statele Unite își expediau îngrijorările, cererile și alte doleanțe prin ambasadorul lor, este clar că Mark Gitenstein a transmis niște mesaje foarte puternice la DC, din moment ce a primit „întăriri”. Nu degeaba a subliniat Philip Gordon luni seară că tot ce zice ambasadorul, „atât public, cât și privat”, vine de la Casa Albă.
Și totuși, de ce e îngrijorarea proclamată de americani mai mare decât îngrijorarea lui Barroso, șeful supra-Executivului căruia îi aparținem? Cu doar câteva ore înainte de mesajul Departamentului de Stat, președintele Comisiei Europene s-a declarat iar preocupat de ce se întâmplă la București, iar Ponta i-a răspuns scurt că nu are informații complete. Când s-au îngrijorat Statele Unite, informațiile n-au mai fost discutabile.
Mai departe, Gordon nu numai că nu a venit la invitația oficialilor români, ci în calitate de emisar special al Administrației americane, dar el a fost cel care a dictat toate regulile jocului diplomatic de azi: el a decis când și cu cine se vede și tot el a decis cum și când să transmită informațiile despre ce s-a discutat dincolo de momentele oportunităților de imagine. Până și comunicatul de presă pe care l-a anunțat stafful lui Băsescu a fost anulat.
Dacă Philip Gordon tocmai l-a băgat pe Traian Băsescu înapoi în Palatul Cotroceni nu putem ști cu certitudine. Un lucru este evident, însă: adjunctul lui Hillary Clinton a reușit ceea ce nu au reușit Barroso și Reding în ultimele luni: să îi facă pe liderii politici de la București să spună „ce trebuie”, după care să tacă. Cel puțin câteva ore, până la talk-show-urile de seară.