Amoruri liberale pe cai albi

Domnul Klaus Iohannis are multe trăsături comune cu precedentul amor al PNL, Theodor Stolojan. Ca și acesta, a făcut multă administrație și puțină politică, are o reputație bună și o imagine de om serios, pare o persoană sobră și calmă, care nu se lasă atrasă în dispute inutile și comunică puțin și precis, fără să-i tresară un mușchi pe figură. Traseul său politic în PNL arată aproape identic cu  cel al domnului Stolojan, arzând, ca și acesta, etapele. Fostul prim-ministru a intrat în partid în 2000, a candidat în același an, la președinția țării, apoi a fost ales șeful PNL. Dl Iohannis, care și-a luat carnet de membru anul trecut, candidează mai întâi la președinția partidului, apoi, foarte probabil, la cea a țării.

Urcarea primarului Sibiului pe cea mai înaltă treaptă din PNL poate fi privită ca o eliberare a dlui Crin Antonescu de corvezile de partid, pentru a-și folosi energia în cursa pentru Cotroceni. Aceasta este, deocamdată, varianta oficială, dar tot mai puțin credibilă, după declarațiile mai multor lideri privitoare la desemnarea candidatului alianței PNL-PD-L pe baza unui sondaj de opinie și după ușurința cu care dl Antonescu repetă: „Eu pot fi orice!”.  A doua variantă – că dl Iohannis va fi cel desemnat – e discutată în șoaptă, dar pare, în acest context, mai plauzibilă. Astfel, mișcarea pe care dl Iohannis a decis, deloc de unul singur, s-o execute poate fi interpretată ca o încercare de a dobândi mai multă putere și  vizibilitate, în perspectiva scrutinului prezidențial. Toți candidații la funcția supremă în stat, cu excepția independenților, sunt șefi de patide, transmițând electoratului un mesaj de forță și ideea că sunt conducători predestiați. Liberalii nu se pot abate de la regulă, fără riscuri, opunându-i lui Victor Ponta, numărul unu în PSD și în guvern, un numărul doi, deci pe cineva care este tributar altcuiva. Ca președinte de partid, Klaus Iohannis ar deveni cel mai important factor politic de decizie, liderul spre care se îndreaptă toate privirile și atenția mass-media, obținând, astfel, vizibilitatea publică atât  necesară, unui om politic ce a preferat discreția. Îmi este greu să-mi imaginez lucrurile altfel, adică pe președintele PNL Iohnnis stând în față și făcând declarații politice și pe prezidențiabilul Antonescu tăcut și eclipsat, în spatele său. Cred că congresul de peste o lună ar putea face rocada între cei doi lideri: Iohannis prezidențiabil și președinte al PNL, Antonescu primvicepreședinte până la congresul de după alegeri, când – dacă nominalizatul liberal câștigă – își va lua șefia absolută înapoi.

În 2004, într-o conjunctură asemănătoare, Theodor Stolojan ar fi putut câștiga scrutinul prezidențial, dar a cedat psihic, substituindu-i-se, cu succes, perechea sa de alianță, Traian Băsescu. Pe dl Iohannis nu va avea cine să-l înlocuiască, lăcrimând „Dragă Klaus”, așa că bine ar fi să aibă nervii tari.