Analiză pe colindă deschisă

De exemplu, „Moș Crăciun cu plete dalbe”. Da, pare ușor ciudat să vezi o persoană în vârstă purtând plete. Probabil, de aceea pe vremea lui Ceaușescu era Moș Gerilă. Tuns regulamentar, precum domnul Rădulescu Mitralieră sau alți baroni cu antecedente securiste. Pe vremea aia, dacă trecea Moș Crăciun pe stradă era legitimat, dus la frizer și la Oficiul Forțelor de Muncă.

Stați că am zis că sunt bun, deci să nu pomenesc de muncă. Pomenesc de nămeți. Moș Crăciun cu plete dalbe – măcar nu s-a vopsit ca Petre Roman – „a sosit de prin nămeți”. E normal, fiind colindă românească. În alte țări, sosește de la aeroport, pe o autostradă curată ca-n palmă. Tot e bine c-a sosit. Că dacă era trenul Regio de la Timișoara, acolo rămânea. În nămeți.

„Și aduce daruri multe la fetițe și băieți”. Era mai ok dacă spuneau copii. În alte țări, cei mici sunt îndemnați să-și găsească singuri sexualitatea. Poate sunt unii care nu vor să fie nici fetițe, nici băieți. E dreptul lor, nu? Plus că, după discriminarea asta din colindă, probabil Moșul va aduce daruri în funcție de felul copilului. Păpuși la fetițe și mașini la băieți. Deși, la maturitate, se schimbă complet preferințele: fetițele vor mașini, iar băieți niște păpușele, blonde eventual.

Ușor dubioasă mi se pare și colinda cu „am plecat să colindăm, Domn, domn, să-nălțăm, când boierii nu-s acasă”. Nu vi se pare că e o mărturisire de natură penală? De ce să colindați exact când boierii nu-s acasă? Și de ce îi numiți boieri? Că au o mașină și o casă? Ăia sunt din pătura de mijloc a societății. Boierii sunt cei care au câte-o insulă Belina, câte-un județ Vrancea. Dar la ăia n-ați colinda, că e permanent cineva acasă. BGS-ul, alarme.

Scuze, eram bun. Cum era mai departe? „C-au plecat la vânătoare, să vâneze căprioare”. Corect, că e sezon până pe 15 februarie. Ce contează că unele sunt gestante și mătrășești fauna în dezvoltare? Sper că nu sunt capre negre, că atunci e braconaj, se vânează până pe 15 decembrie. În fine, „căprioare n-au vânat, ci-au vânat un iepuraș, Să facă din pielea lui, Veșmânt frumos domnului”. Frumos, ce să spun. Colindă care promovează uciderea unui biet iepuraș. De Crăciun îi jupuim și de Paște umplem Facebook-ul cu ei. Aaa… ce drăguți sunt! V-am zis că obiceiurile sunt ciudate rău.

Oricum nu cred că Domnul e de acord cu uciderea bietei ființe și n-are nevoie de veșmânt din piei de iepuri. Cine a mai văzut ca Domnul să fie îmbrăcat în blană? Mă mir că nu se sesizează asociațiile pentru protecția animalelor.

Nu mai zic de celebrul: „deschide ușa creștine, c-am venit și noi la tine”. Și noi? Adică e clar că i-au mai văzut și pe alții venind, că se duce vorba imediat: vezi că ăla e acasă, du-te la el la colidat. Și uite așa, nu mai apuci nici să închizi ușa între colindători, e un du-te-vino, se face curent, sunt premise să răcești și, dacă mai dai și de un colindător cu gripă, te-ai scos, creștine! Oricum, nu poți să-i primești pe toți la covrigi și la nuci multe, că doar nu ai depozit de supermarket acasă. La un moment dat, trebuie să închizi ușa și atunci cei care știu că ești acasă, o să te înjure că lor nu le deschizi. Și oricum, nu vor nuci și covrigi, să fim serioși.

Deci, colindele astea promovează la greu obținerea foloaselor materiale necuvenite și încurajarea hărțuirii cetățenilor de bună credință.

Așa… unde rămăsesem? A, la magia colindelor de sărbători. Ce frumos, ce atmosferă plină de bunătate!

Sau nu! După cum bine subliniază versul: „ne dați ori nu ne dați?” Cred că e un sindicat al colindătorilor, ceva.

Sărbători fericite!