Angela merge mai departe: până la Tayyip

Presiunilor americane le-au stat ani de zile împotrivă interesele Germaniei și Franței. Lucrurile ar fi rămas în coadă de rechin, dacă n-ar fi intervenit criza refugiaților și brambureala instituțiilor europene. Ieri noapte, la Bruxelles, s-a ajuns la un „plan comun de acțiune” cu Turcia: guvernul de la Ankara acceptă să-și țină refugiații departe de Europa, să mai primească – fiindcă, probabil, va fi cazul – în schimbul a trei miliarde euro și a vizelor pentru cetățenii turci. Cel puțin așa au anunțat oficialii Comisiei Europene.

Iar, ca semn al bunăvoinței, cancelarul Angela Merkel va fi duminică la Istanbul, la o întrevedere cu președintele Recep Tayyip ErdoÄŸan.

Vizita doamnei Merkel îi cade Sultanului cum nu se poate mai bine. Pe 1 noiembrie vor avea loc parlamentarele anticipate, iar partidul lui ErdoÄŸan, al Justiției și Dezvoltării, care conduce țara de 13 ani, trebuie să-și revină după parlamentarele din iunie, când nu doar că n-a obținut majoritata absolută necesară modificării Constituției (în primul rând, e vorba de sporirea prerogativelor președintelui), dar s-a trezit că Partidul Democratic al Poporului (al kurzilor) trece pragul electoral.

Vizele europene sunt o armă redutabilă, pe care marele maestru al populismului, ErdoÄŸan, o va mânui redutabil, încercând să împingă formațiunea politică a kurzilor sub pragul de 10 la sută necesar intrării în Parlament. Lucrează la asta din iunie; dublul atentat sinucigaș din 10 octombrie (care poartă „semnătura” ISIS, deși, în mod straniu, acesta nu s-a grăbit să-l revendice) i s-a părut tocmai bun (99 de morți, sute de răniți) ca să invoce terorismul… kurd.

Doamna cancelar – pentru care alegerile vin abia peste doi ani – are mare nevoie să se asigure că oprește valul refugiaților în Turcia și, odată cu acesta, propria-i cădere în sondaje.

Cel mai recent argument al președintelui ErdoÄŸan pentru intrarea Turciei în Uniunea Europeană a fost exprimat în urmă cu câteva ore și face parte din arsenalul de negociere (UE e naivă dacă își închipuie că turcii se vor lăsa ușor): „securitatrea și stabilitatea Occidentului depind de stabilitatea și securitatea noastră”. De altfel, ministrul de Externe Feridun SinirlioÄŸlu a și declarat că „planul comun de acțiune” nu poate înseamna doar refugiați contra fonduri și că Turcia a insistat pentru o zonă de securitate, care să țină refugiații în țările de origine.

Când vorbește unui segment al electoratului, cu însuflețire, despre aderarea la Uniunea Europeană, Recep Tayyip ErdoÄŸan nu și-o dorește. Din imposibilă a devenit, între timp, pentru președintele promotor al neo-otomanismului, neconvenabilă.