„Antisemitism instituțional” în România? Președintele nu comentează

Președintele României se lasă încolțit de presă te miri pe unde, într-un moment ca acesta, în care – în plin tontoroi pe care partidul de la putere și principalul partid al opoziției, prin reprezentanții lor, îl joacă pe interesele țării – ar trebui, în sfârșit, să intervină.

Legea fundamentală, articolul 80, aliniatul 2: „Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate”.

Astăzi, din nou, două personaje sinistre – urmașul Brătienilor, chitaristul Ludovic Orban, și urmașul tovarășilor, păpușar de Vasilica Viorica, Liviu Dragnea – au făcut un schimb de tâmpenii.

POLITICĂ Attila Cseke, ministrul Dezvoltării, anunță comasări de instituții: „Administrația publică locală și cea centrală trebuie să producă calitate”

15:50

ACTUALITATE Care este orașul din România care oferă 50% reducere la impozitele locale pentru donatorii de sânge

15:49

Orban, posesor a două personalități (lucrând asiduu la dezvoltarea celei de a treia) – de simplu cetățean și de autointitulat „lider al dreptei românești”, își explică demersurile politice raportând din gaura cheii: „Ce să fac dacă niște hoți intră în apartamentul vecinului? Să mă uit în continuare la TV? Nu, chem poliția”.

Dragnea, părând că se mărgininește să debiteze obișnuitele minciuni și să amenințe jurnaliștii, sloboade, referindu-se la plângerile penale ale lui Orban, o sintagmă care ne îngroapă: „antisemitism instituțional”! Nu vom șterge eticheta pe care a lipit-o României argumentând că al treilea om în stat nu știe ce spune, că e analfabet politic.

Întrebat între uși, la finalul „Innovation Labs – Demo Day” despre declarația privind antisemitismul instituțional, președintele României a răspuns cu serenitatea obișnuită: „Da, nu am citit acest demers, deci nu pot să vă spun chiar nimic și, după am spus, nu comentez aceste demersuri”.  

La întrebarea despre scandalul politic care fierbe în România, dând pe dinafară  – „Domnule Președinte, subiectul fierbinte al acestor zile a fost acea plângere penală depusă de către președintele PNL, Ludovic Orban. Dumneavoastră susțineți demersul șefului PNL?” – Klaus Iohannis a replicat, în multe cuvinte, că nu comentează: „Am observat această preocupare și am analizat chestiunea și am ajuns la concluzia pe care pot să vi-o spun acum, o concluzie care cred că rămâne valabilă cel puțin câteva zile sau săptămâni, am decis să nu comentez în niciun fel nici sesizarea depusă de domnul Orban, nici interpretările care de-o anumită parte politică s-au făcut cu foarte multă aproape isterie, nici demersurile propriu-zise. În niciun caz nu vreau să apară impresia la unii sau la alții că, prin declarațiile pe care le fac, aș putea sau aș vrea să influențez ancheta, deci simplu și clar: nu comentez”.

Când Președintele a declarat că se simte nu onorat, nu responsabil, ci „confortabil” la Cotroceni, am strâns din dinți și am tăcut. Astăzi încep să cred că Președintele nu are timp de România. Mai are vreun rost să-i stric confortul explicând ce înseamnă „antisemitism instituțional”?