Nu știu cine e mai vinovat – ori Crin Antonescu, cu aerul său de lider dictatorial și ironie ieftină și nedormită, ori vechii liberali, tot mai tăcuți și fără reacție în fața amenințărilor cu excluderea din partid, lansate din cabinetul 1, drept răspuns dat exprimării oricărei opinii diferită de cea a președintelui, transformată instantaneu în delict de opinie.
Cu siguranță, însă, nici unul, nici alții nu vor avea vreo scuză ducând PNL – singurul partid care, într-un sistem politic serios, bipolar, poate reprezenta contraponderea doctrinară la stânga social-democrată, de exemplu PSD – în zona rizibilă, lipsită de credibilitate și vigoare a partidelor mărunte, fără viitor, de tip PNG.
Dacă PNȚCD a fost anihilat și desființat, după un scenariu „bine realizat” – având drept scop decredibilizarea partidelor cu vocație istorică, pe fondul vinovat al luptelor pentru putere în partid, în care au fost atrași inclusiv seniorii -, ar fi inadmisibilă compromiterea și distrugerea PNL în același mod.
Nu poate fi justificată tăcerea și acceptarea umilitoare a amenințării cu excluderea – ba chiar și a excluderii în sine a unor membri ai partidului, doar pentru că și-au permis să aibă opinii diferite față de ale șefului – a unor politicieni precum Călin Popescu Tăriceanu, Andrei Chiliman, Ludovic Orban, Vlad Moisescu și a seniorilor Radu Câmpeanu și Neagu Djuvara.
Aici nu se mai pune, simplist, problema acceptării sau excluderii din partid, în funcție de „accesul” la tăcere. Ar fi oare posibil ca vreunul dintre cei nominalizați să-și continue înregimentarea politică într-un partid condus, eventual, de Gigi Becali, singurul membru liberal căruia Antonescu îi permite să aibă opinii, vise și năzuințe în PNL?
Mă tem că nu. Iar atunci, răspunsul de a părăsi partidul și a-l lăsa pe mâna „neoliberalilor”, până la distrugerea lui definitivă, ar fi tardiv, în consecință inutil și condamnabil.
Nu se poate justifica, nicicum, teama și tăcerea într-un atare context al „vieții de partid”, dictatorial și comunistoid, doar pentru a amâna o eventuală excludere, care, odată cu schimbarea ponderii în PNL – prin alungarea unor oameni cu vocație politică și înlocuirea lor cu oportuniști și neaveniți – se va transforma, oricum, în autoexcludere.
Drama nealiniaților din PNL – altfel, după cum afirmă Becali, „cel mai democrat partid din România” – devine tot mai evidentă. După excluderea Adrianei Săftoiu, Antonescu l-a amenințat, sâmbătă, pe primarul de la Baia Mare, Cătălin Cherecheș, cu aceeași soartă cumplită, întrucât nu s-a supus, fără crâcnire, cerințelor de partid în campanie. Și, după cum a lăsat liderul să se înțeleagă, nu e ultimul rebel pe lista sa, vizată fiind, potrivit unor păreri pertinente din partid, „gruparea Călin Popescu Tăriceanu”, care continuă să tacă mâlc.
Vorba Adrianei Săftoiu: „Nu-mi rămâne decât să constat că PNL a ajuns mai rău decât Partidul Comunist”.
Și acolo, tot s-au mai găsit vreo șase să scrie măcar o scrisoare, un mail, un SMS, ceva…