Îl înțeleg perfect pe ministrul Cîțu. Și eu cred că mă urmărește comitetul Pulitzer (și nu vă gândiți că sufăr de obsesii sexuale).
Știu și cum e când mania persecuției se întâlnește cu mania grandorii.
Ghinionul ministrului Finanțelor e că are timp liber. Se duce la restaurant, trece pe la frizer (atenție, se poartă șuvițele: blond-căpșună, șaten-scorțișoară, portocaliu-neon).
Când celălalt finanțist nevricos, Orlando, mărturisea în prime time că i-a băgat Statul Paralel microfoane în chiloți, l-am compătimit sincer.
Când Dragnea povestea că e urmărit de patru asasini plătiți, am știut că sfârșitul lui politic se apropie.
Cu Florin Cîțu treaba e mai serioasă. Îl urmăresc rușii și feicniușii. Rușii – ca să-i fure patentul de buget, feicniușii – să-l compromiță.
Fac pe această cale un apel la SPP (paza și protecția demnitarilor) să lase ayahoaștele și să-l pună pe Cîțu la adăpost. E cel mai important ministru, șeful banilor. Dacă trece moțiunea de cenzură, pesediștii n-au scrupule, sunt în stare să-i spargă pușculița.