Armata e, mereu, cu noi

Că vrei să dai OUG pe amnistie și grațiere, când ai probleme cu Justiția, înțeleg, are logică. Când vrei să schimbi codurile de legi, ca să poți face ce vrei cu banii țării și să nu fii nevoit să dai socoteală, iar înțeleg, și asta are logică. Ca să schimbi toți șefii de instituții ale statului, care nu-ți cântă-n strună, e de înțeles, are logică. Ca să încerci să faci din Jandarmerie o gardă pretoriană – așa cum a gândit Ceaușescu structurile Securității Statului – de frica SPP, care îți stă ca sula-n coaste, are explicație. Că vrei să storci bani din piatră seacă, urmărind să controlezi toate mișcările financiare din zona „întreprinderilor de stat”, are – până și asta! – o logică. Precum și faptul că ți-ai dori să faci din Poliție o Miliție comunistă, pregătind-o ca primă falangă de destructurare a mitingurilor populare.

Toate sunt, până la urmă, de înțeles, gândite în logica sloganului/filosofiei/paradigmei „pentru că putem”.

Dar ca să încerci să iei, pe persoană fizică, soarta Armatei unei țări membre NATO, ba, încă să pui pe butuci economia națională, lovind bezmetic în singurele motoare de dezvoltare – marile firme cu capital autohton, dar și multinaționalele cu filiale în România – asta nu mai are nici un fel de logică, fiind vorba fie de rea voință, fie de prostie abisală.

Faptul că „ordonanța lacomilor” a fost publicată în Monitorul Oficial, în același timp cu decretul prezidențial de prelungire a mandatului șefului Statului Major al Armatei, după o perioadă de temporizare, chipurile „pentru alte consultări”, mi se pare că „sună” a un fel de răzbunare/pasare subversivă a răspunderii: „N-a vrut președintele să ne accepte numirile (cei doi miniștri și noul șef al Armatei), am dat și noi drumul la ordonanță.”

Dar ce „n-au înțeles” disperații după bani/pseudo-finanțiștii PSD este că nu pe Iohannis se răzbună ei, în acest fel, ci pe noi, pe toți românii ăștia plătitori de taxe la ANAF, cu banii cărora își fac mendrele: pentru că noi vom plăti aceste majorări descărcate în prețurile la energie, carburanți, credite, servicii și toate celelalte produse.

Mă gândesc chiar că măsura în sine conține și perechea de palme trase, cu obidă, obrajilor nației, care a dus „simpatia” față de PSDragnea la 25 de procente (șoc: sub PNL, care, cică s-ar afla la 26 de procente).

De ce ar trebui să guverneze social-democrația peste un deșert economic, „generat” de posibila plecarea a unor companii mari – tot mai multe – puternice, recunoscute? De ce își dorește PSD-ALDE să conducă un popor sărac, bolnav, îmbătrânit și frustrat?

A devenit România, precum o entitate socialistă, supraviețuitoare a revoluției, care trebuie devalizată, falimentată, distrusă în fibra ei, ca să poată fi cumpărată pe nimic, cotropită, anexată, așa cum s-a întâmplat cu tot ceea ce mai funcționa în meleag după decembrie 1989?

Așa ceva nu poate fi decât o manifestare a retardului politic, a prostiei umane, implicit a unei lipse de patriotism duse la extrem.

Însă, dincolo de toate, intenția unor civili nechibzuiți/neinstruiți, de a decredibiliza Armata, prin manevre periculoase de destructurare a conducerii acesteia – instituție de importanță națională și internațională, în interiorul alianțelor din care România face parte – din mărunte ambiții/orgolii politice, asta cred că este prostia începutului de mileniu.

Ceea ce mă îngrijorează și mă surprinde, în același timp, este lipsa de măsură și înțelegere a unor lideri politici aleși, în fruntea formațiunilor lor, care n-au rămas cu nimic în cap, din greșelilor noastre sau ale unor state celor din imediata noastră vecinătate.

Și, pentru că tot a scris presa în ultimele zile despre ticăloșia și crimele dictaturii ceaușiste, care au culminat, în decembrie ’89, la Timișoara și București, cu grozăviile generate de demența unor minți rătăcite, mi-aș permite să-i întreb pe cei care nu-și mai pot stăpâni apetența de putere: după Jandarmerie și Poliție, vrea actuala Putere să pună mâna și pe Armată, prin impunerea unei conduceri fidele, în afara legii? Să facă ce? Să apere și ea o eventuală dictatură a PSD, ca și când o astfel de situație ar mai fi posibilă?

Atrag atenția că ultimii care au procedat astfel tocmai „și i-au primit” pe cei din urmă fani, la Ghencea Civil, cu ocazia comemorării, la 29 de ani din clipa în care au fost ciuruiți la „zidurile Târgoviștei”.