Atacul de la Shayrat – o reacție emoțională a președintelui Trump?

Bombardarea bazei aeriene de la Shayrat (guvernoratul Homs), oricât de „chirurgicală” și ca răspuns la niște atrocități, înseamnă o agresiune armată  asupra unei țări suverane, membră ONU  – ceea ce rușii invocă acum e corect din punctul de vedere al dreptului internațional. (De prisos să subliniem încă o dată falimentul Organizației Națiunilor Unite).

Când, în septembrie 2015, Rusia a intrat în Siria, am transcris o lungă conferință de presă a ministrului de Externe Serghei Lavrov. Insista cu drăcească perseverență asupra faptului că rușii au fost chemați acolo de guvernul de la Damasc. Cu alte cuvinte, că – din punct de vedere al dreptului internațional – prezența militară pe teritoriul Siriei e în litera și spiritul dreptului internațional.

De altfel, atacul american de azi- noapte dă Rusiei un balon de oxigen propagandistic. Pusă la zid de comunitatea internațională pentru faptul că – garant al distrugerii armelor chimice, a sprijinit un atac sirian cu arme chimice – încercând niște explicații neconvingătoare, Rusia poate acum să-și reverse retorica indignată și ipocrizia legalistă asupra lumii întregi (e limpede că declarațiile sunt mai ales pentru consum intern).

ACTUALITATE Un an de la TRAGEDIA de la Ferma Dacilor, iar dosarul nu a ajuns în instanță. Patronul e cercetat în libertate și organizează evenimente aici

13:55

EXTERNE Război în UCRAINA: Rusia anunță că Franța a vrut să stabilească „dialog” fără Administrația de la Kiev

13:47

Problema legalității rămâne însă. Atacul asupra Siriei nu s-a desfășurat cu mandat ONU și nici n-a avut acceptul Congresului american. Ieri au existat niște discuții – republicanii poziționându-se în favoarea unui răspuns militar la barbaria siriană, democrații considerând că președintele trebuie mai întâi să consulte Congresul.

Democratul Ben Cardin, membru al Comitetului pentru Relații Externe al Senatului, a declarat că, dacă Trump ar desfășura o acțiune militară împotriva Siriei, fără consultarea Congresului, va fi considerată „un act ostil” și o posibilă încălcare a legii, fiindcă președintele de unul singur „nu are nici o autoritate să meargă în Siria împotriva regimului Assad”. Ben Cardin a insistat că Trump trebuie să ceară o „autorizație de război”, care – ținând seama de barbaria de la Khan Shaykhun – poate fi lesne obținută.

Dimpotrivă, republicanul John McCain, șeful Comisiei pentru Forțele Armate a Senatului – care a purtat o discuție cu președintele, câteva ore înainte de atac – a insistat pentru o acțiune militară rapidă. McCain susține că i-ar fi spus lui Trump: „Nu trebuie să fim Barack Obama! Cel mai rău lucru pe care îl poți face este să spui că te pregătești să acționezi și să nu acționezi – ăsta a fost Barack Obama”.

Ce ar mai fi de subliniat, la cald? Chiar dacă rachetele americane de croazieră de pe Marea Mediterană au executat o operațiune singulară, una „chirurgicală” asupra bazei aeriene Shayrat, tot un act de război se cheamă.

Întrebarea este dacă a fost doar un impuls emoțional al președintelui Statelor Unite sau Donald Trump are un plan.