„Atenția” de la Vanghelie nu a deranjat?

Marian Vanghelie a devenit în ultimul deceniu un fel de Mecena al profesorilor, protectorul și prietenul lor. Animalul-politic Vanghelie a încercat să compenseze lipsa sa de educație-cultură prin asocierea numelui cu o categorie respectată în societate. Nu a fost decât un pas ca la ziua lui Vanghelie să se adune de-a valma profesori, academicieni, actori pentru a prinde o delicatesă aruncată de organizator. Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educației, încă încearcă să scape de eticheta „garantat Vanghelie”, mesaj cu care primarul a împânzit Capitala la alegerile din 2008.

Acțiunea electorală a edilului a fost completată cu „atențiile” – dvd-uri, tichetele cadou, petreceri oferite cu generozitate, din dragoste pentru profesori. Și ani la rândul, niciun ministru nu a protestat față de generozitatea lui Vanghelie. Nimeni nu s-a arătat jignit de „atențiile primite”. Făceau parte dintr-un sistem de recompensare natural, în care „mica atenție” nu deranjează pe nimeni, nu face rău.

„Credeți că relația mea cu anumiți profesori universitari de la Academia Română, credeți că-i deranjează daca eu împreună cu ei pot să fac o serie de proiecte pentru faptul că am zis ‘ejaculat”? Eu vă spun că nu îi deranjează”, spune chiar primarul Sectorului 5.

Este de mirare că Vanghelie și-a luat Bacalaureatul la 30 de ani, după studii la seral, iar liceul unde s-a întâmplat acest lucru este Dimitrie Bolintineanu, cel în care a izbucnit scandalul șpăgii? Pentru Vanghelie a fost doar o chestiune de mândrie, nu avea nevoie de diplomă, primar fusese ales. A fost un fel de a intra în rândul lumii. Că liceul se numește Bolintineanu, că directoarea îl cunoștea pe Vanghelie, nu sunt elemente de ignorat. Dar primarul putea apela și la alți directori, nu era singurul loc în care putea avea succes. Cine să-l refuze?

În Sectorul lui Vanghelie, există o rețea de directori numiți în funcție de culoarea politică și apropierea de primar. Toți o știu, iar Inspectoratul este parte a acestui sistem clientelar politic.

Legarea numelui său de „șpaga de la BAC” a fost interpretată altfel de Vanghelie. Normal că o cunoștea pe directoarea, cum îi știe și pe alți directori. Normal că știe că la Bacalaureat se dau „atenții”.

Vanghelie înțelege altfel viața. El a văzut atacul împotriva sa și caută să vadă cine l-a declanșat. Este răzbunarea lui Ponta, ajutat de SRI și prietenul Ghiță, patron de televiziune? „Cine vrea să mă curețe”, se întreabă Vanghelie, care simte că pericolul mitei de la Bacalaureat este cu miză mai mare și îl vizează.
Vanghelie nu înțelege ce este rău în prietenia cu profesorii, în atențiile date acestora. Nici alți tineri nu înțeleg de ce nu pot contribui la bunăstarea profesorilor pentru un mic ajutor. Acum cine mai numără o diplomă de Bacalaureat în plus sau în minus?

Din păcate, diploma de Bacalaureat începe să reprezinte doar o barieră pentru absolvirea facultății. Liceul a devenit mai greu decât facultatea, sunt mai multe emoții pentru o diplomă de Bacalaureat decât pentru una de studii superioare. Conform ultimelor date oferite de INS, în ultimii zece ani, numărul absolvenților de studii superioare s-a dublat.

Câți Vanghelie avem în țară asta, câte licee Dimitrie Bolintineanu și câți posesori ai diplomei de bacalaureat, obținută fraudulos, avem? Dar oare câți absolvenți de facultate au obținut o diplomă tot datorită banilor și nu cunoștințelor acumulate?

Scandalul mitei de la Liceul Dimitrie Bolintineanu arată că sistemul este găunos, că miniștrii gafează tocmai atunci când ar trebui să fie un exemplu. Rețeta lui Vanghelie reprezintă, din păcate, doar o parte dintr-un întreg, o bucată dintr-un puzzle național. Nu toți directorii iau șpagă, cum nu toți elevii care își iau diploma plătesc pentru asta. Dar toți au de suferit din cauza imaginii lăsată de rețeaua celor care fac din profesie un SRL.

PS: Astăzi, femeile social-democrate din Suceava au decis ca pentru îmbunătățirea sistemului educațional să spele WC-urile din unitățile de învățământ în timpul vacanței. Așa înțelege PSD să facă curățenie în sistemul de educație?