Aveți grija domnilor, măcar atâta cât să nu se supere doamnele că rămân fără serviciu! Că atunci să vezi democrație pe băț!

Sunt pe aici pe la noi unii – hai să zicem niște domni – profund nemulțumiți. Le pute aia, ailaltă, dacă le-ar sta în putință ar da cu Europa de pământ – așa sunt ei cu inima preaplină de dragul pământului străbun.

Democrația altora e varză, justiția de aici e total băsistă, toți cei care nu judecă precum gândesc și belesc ei sunt „băsiști” ( adică ceva de disprețuit, ceva foarte grav) . Când DNA îi pune unuia mâna pe umăr, ăla urlă că e „tratat ca un animal”, ceea ce nu înseamnă deloc că el însuși ar trata animalele foarte prost.

Mă uitam deunăzi la domnul Crin Antonescu, la televizor. Aia nu, aia nu, grav totul, țara în ghips, în afară Adina Vălean, soția domnului, europarlamentar la buletin: „Nu că vreau să o laud – dar a făcut cutare și cutare la Parlamentul European. Și nimeni nu vede asta…”

Iubirea domnului Antonescu pentru nevasta lui, doamna Vălean, e încântătoare, tulburătoare.

E bine să ai un soț care, cu puțin noroc, va ajunge și președintele României. El va apăra România din interior, iar ea din exterior!

Doamna Vălean (Antonescu) va merge din nou în următorii ani cu doamna Ponta (Daciana) la braț pe același avion la Parlamentul European, cum o fac deja de cinci ani. Pentru că vor fi amâdouă în fruntea listelor europarlamentare, fără discuție.

Așa le-au promis cei doi domni din fruntea politicii, acesta este cadoul lor pentru doamnele lor care jubilează: „Ce deștepte suntem noi, fetelor, de ne tot alege lumea europarlamentare!”

Nu că alții ar fi mai breji. Eba – Elena Băsescu cum ar veni – vrea și ea încă un mandat în „European Parliament” și nu poți exclude deloc ca doamnele Antonescu și Ponta să-i dea și ei niște mălai sau măcar niște urluială – ia și tu fată niște voturi de la noi, ca noi avem destule! Că la 70% încredere populară ne putem alege pentru 100 de ani nu pentru 5, dar nu vrem că noi suntem democrate!

Și, dacă nu o fi așa, ce dacă? Lasă că-mi face mie tăticu partid mă aleg în EP domnii M.R. Ungureanu, A. Papahagi, iar distinsul politolog Cristian P. mă adoră și-mi îmbrățișează doctrina, mi-o șlefuiește!

Pâna la urma nu-i rau. Dorința doamnelor de a fi socotite aristocrate a corijat mult, în istorie, din comportamentele de cămătar ale soților lor.

Iarbă să fie că vaci găsim.

Este dezarmant și copleșitor de trist. Dar asta e, deocamdată. Forma a ajuns să salveze fondul. Dacă nu o fi fost mereu așa.