Ayureasca de pe Dâmbovița

44 la sută dintre români sunt analfabeți funcțional (cu 2 la sută mai mult de când președintele Iohannis și-a lansat proiectul România Educată). Vreo 15,3 la sută pricep ce citesc, dar nu pot să se exprime, iar restul de 40,7 la sută sunt iluminați. 

Altfel de se explică dorința de a ajunge la extaz șamanic, practicată într-un luxury wellness clinic din Stăneștii Dâmboviței.

Aici a fost aclimatizată (era să zic aculturată) ayahuasca, sub protecția internă a unui profesionist: fostul chestor principal de poliție, șef al DGPI, astăzi un adevărat Padrinho (un Nășic), cum se zice în zona superioară a fluviului Orinoco.  

What the fuck is ayahuasca? O băutură psihotropă neaoșă din Amazonia, care facilitează vracilor și ucenicilor acestora starea de „dilatare a conștiinței” și, ca urmare, comunicarea cu lumea de dincolo. Ce înseamnă, în inima pădurii tropicale, lumea de dincolo? Sinele oglindit în natură. (În Stăneștii de Dâmbovița, lumea de dincolo e la Răcari).

Ayahuasca, în locul unde se practică, acolo unde papagalii sunt albaștri, conduce la viziune și extaz. Direct la miração. În Stănești, unde papagalii sunt tărcați, ayahuasca, servită probabil cu roaba, ca la petrecerile de cocalari, conduce la wellnes (eliberarea din spațio-temporal, prin scuturarea buzunarelor).

Ayahuesqueroșii de pe Dâmbovița, așezați și ei în cerc, trec dintr-o lume într-alta, ies din propriul trup ca boabele de mazăre din păstaie, dar numai după ce niște curaderos mioritici le-au făcut ceea ce îmbuibații numesc „detox” (șprițul de ayahuasca, zisă și „vinul sufletelor”, e atât purgativ cât și depurativ).

Ce observ: că pe la noi, p-acilea, ignoranța e drumul cel mai sigur către iluminare.