Băieții lui Macron. Lepra

Mai interesante decât declarațiile președintelui Macron, publicate ieri de cotidianul „Ouest-France”, mi s-au părut a fi considerațiile exprimate Reuters, tot ieri, de Stephane Sejourne, unul dintre așa-numiții „băieți ai lui Macron” – strălucita echipă restrânsă de consilieri.

În ce-l privește, Emmanuel Macron a învățat o lecție importantă: în politică, nu te-ncurci în nuanțe. Celui mai cultivat președinte al lumii nu i-a fost, probabil, ușor. O lecție la fel de importantă – răbdarea – e incapabil, temperamental, să și-o însușească.

„Europa e în fața unui risc: de a se lăsa dezmembrată de lepra naționalistă și de a fi hărțuită de puteri exterioare,” atrage atenția, patetic, președintele Franței. Puterile exterioare care amenință securitatea continentului le pune pe seama umorilor Americii, a Chinei – prezentă în „infrastructurile esențiale” – și a manipurărilor Rusiei.

Despre amenințarea naționalismului a mai vorbit, ca un internaționalist ce se declară, mai reținut în fața Congresului american și mai dezlănțuit, în vară, în fața propriului electorat.

De altfel, sintagma „lepră naționalistă”, care a stârnit mânia liderilor italieni, nu e nouă. Cum nu e nou nici modul în care, de multe ori, pare a pune semnul egalității între populism și naționalism. Populismul e vechi în politicile majorității statelor Uniunii Europene, resuscitarea naționalismului e un fenomen care a însoțit ultimele alegeri. Și nu naționalismul, ci naționalismele – de la cel etnic la cel șovin. E greu să le îndeși pe toate în țeava aceluiași tun retoric. O singură caracteristică leagă naționalismele europene: indiferent de culoarea ideologică, reprezintă reacții la eșecul birocrației de la Bruxelles și Strasbourg. Sunt rodul frustrării că, la masa egalilor, unii sunt mai egali decât alții. Că unii – de pildă, Franța însăși și Germania – și-au pus mereu intereselor de stat deasupra intereselor comune (fie că numim asta nationalism sau nu).

Intervenția consilierului Sejourne, o minte strălucită, care e și șeful campaniei electorale din mai a partidului prezidențial La République En Marche, confirmă importanța strategică a europarlamentarelor din 2019 și faptul că resurecția naționalismelor e un teren de propagandă fertil, pe care Macron își va structura campania electorală.

Ce înțelege perfect Stephane Sejourne și e mai puțin dispus să înțeleagă Macron, care profită de momentul de descumpănire al Angelei Merkel, ca să dicteze agenda continentală, este că, fără cancelarul Germaniei, președintele Franței n-are nici o șansă să reformeze Europa după propriul proiect și să se plaseze, cum visează, în „inima reactorului”.

Apropo de „lepră”, obiectivul zero al iscusiților săi consilieri ar trebui să fie depatetizarea lui Emmanuel Macron.