Baletul domnului Tudorel

Supus permanent presiunii de a lua decizii conform dorinței PSD-ALDE și a analiștilor din media prietenă, Tudorel Toader repetă cu convingere în ultimele zile că standardele înalte, pe baza cărora se va desfășura interviul pentru propunerea de numire a viitorului șef DNA, nu lasă loc de comentarii.

„Criteriile sunt stabilite, sunt afișate și le vom respecta,” afirma ministrul Justiției pe 23 iulie.

Conform spuselor acestuia, cel mai important criteriu în departajarea candidaților ar fi tocmai dorința lor de a reforma DNA. Adică, după cum preciza chiar Tudorel Toader, „nevoia de revenire la normalitate, nevoia de revenire a procurorilor, și a instituției în ansamblul ei, într-un comportament de interpretare a normei juridice penale în parametrii legii, în parametrii constituționali.”

Și, aș continua eu, de a aduce reforma în matca viziuni PSD-ALDE, în linia dorită de domnii C.P.Tăriceanu, L.Dragnea, E. Nicolicea, Șerban Nicolae sau Florin Iordache. Pentru candidați, nici n-ar fi greu să citească / recitească și să expună discursurile motivaționale ale politicienilor de mai sus, legate de necesitatea înlăturării L.C. Kovesi, pentru a-l impresiona pe d-l ministru.

Să ne aducem aminte numirea deloc surprinzătoare a lui Felix Bănilă, o alegere mai multă personală decât profesională, la conducerea DIICOT.

În aprilie – mai 2018, ministrul Justiției a organizat concurs pentru șefia DIICOT. În mare, anunțul publicat pe pagina web a ministerului, conținea – la fel ca actualul anunț pentru șefia DNA – două documente/cerințe: unul privind standardele de organizare și desfășurare și celălalt privind standardele de evaluare în timpul interviului.

În cazul DIICOT, s-au confruntat doi procurori – cel numit zilele trecute, Felix Bănilă și fostul procuror șef, Daniel Horodniceanu.

Tudorel Toader l-a ales pe Bănilă:

– în ciuda lipsei de experiență, recunoscută chiar de către candidat în cursul interviului cu membrii CSM

– pe baza unui proiect de management slab redactat și care, conform spuselor din interviu, va fi îmbunătățit în viitor cu ajutorul noilor colegi: „am avut acces limitat la sursele de informare pentru a-mi redacta acest proiect. Un rol important în a dezvolta această viziune va avea compartimentul de statistică, analiză și previziuni din cadrul DIICOT. El poate extrage datele necesare pentru a folosi niște metodologii” și

– a necunoașterii rolului și partenerilor DIICOT internaționali – „Nu-mi sunt foarte bine cunoscute. Recunosc asta. Este o vulnerabilitate a mea.„

Prin urmare, cu toate că domnul Bănilă a recunoscut că nu cunoștea, la momentul interviului, activitatea instituției pentru a cărei conducere candida, a reușit să-l convingă pe ministrul Toader de capacitatea sa managerială! Mai mult, întrebat într-o conferință de presă de ce l-a numit pe Felix Bănilă, Tudorel Toader a motivat surprinzător de simplu:

„Eu am trimis scrisoarea către procurorul general al republicii, cand am declanșat procedura de selecție, rugându-l să anunțe tot sistemul pentru cei care îndeplinesc condițiile legale și vor să fie șefi să vină, să am baza mare de selecție. N-au venit decât doi, cel care este înca în funcție și cel pe care l-am propus. Alegi din ce ai. Sigur aveam și varianta să nu propun pe niciunul. Dacă nu propuneam pe niciunul, ar fi însemnat că Horodniceanu nu a îndeplinit condițiile până acum.”

Cu alte cuvinte, nu l-a vrut pe Horodniceanu și oricine ar fi venit la concurs ar fi câștigat. În cazul acesta, fericitul a fost un procuror de la Parchetul de lângă Tribunalul Bacău.

De ce nu l-a vrut pe Horodniceanu? Răspunsul este simplu: repetatele critici publice ale acestuia cu privire la modificările legilor justiției, propuse mai întâi de Tudorel Toader și apoi de către Coaliția PSD-ALDE.

Ca să înlăturam experiența netransparentă de mai sus și să privim cu optimism spre procesul de selecție din perioada 25-27 iulie și – binențeles – pentru a nu lăsa nicio urmă de îndoială cu privire la obiectivitatea ministrului Justiției în a propune un șef la DNA, îl încurajez pe domnul ministru să transparentizeze procesul de evaluare, punând în aplicare două aspecte simple:

1. Ministerul Justiției să transmită în direct interviurile cu candidații, după modelul dezbaterilor de la CSM și

2. Să publice baremul de evaluare pentru fiecare candidat în parte, conform standardelor expuse în metodologia de interviu (documente afișate pe pagina web a ministerului).

Dacă domnul ministru va face aceste lucruri, cu siguranță că dezbaterea în jurul acestui subiect va fi mult mai punctuală și mai plină de învățăminte pentru viitor.