Băse, un popândeț în lanul de penali

Momâița, măgăoiul, pițigoaia, bleandra – spuneți-i cum vreți sperietorii de ciori.

Stă cu gura legată în cârpe, cu brațele proptite-n pari, cu picioroangele înfipte-n brazdă, ca să apere floarea soarelui.

Când bate vântul, i se deșiră inima de paie, tremură ca varga – de râsul ciorilor.

Treaba e că nu poate zbiera, n-are cum să strige, să țiuie, să șuiere, să hămăie, să piuie. Postează.

Cineva s-a milostivit și i-a deschis în scăfârlie niște ochi mari, cu care se zgâiește la lume, de nu mai știi: se miră sau se teme.