Băsescu e nambăr oan, barosan de barosan!

În absența Președintelui (știu, Iohannis „urmărește cu foarte mare atenție”), în absența Premierului (care Ponta?), în absența puterii, în absența opoziției, Traian Băsescu s-a întors să umple scena politică.

N-a fost niciodată subtil, n-a avut nevoie. Ne combină simplu. Mai întâi se miră, de parcă tocmai ar fi picat din Beibei (Chongqing): locuri de muncă – ciuciu, infrastructura de transporturi – la pământ, Sănătatea – ca pe vremea lui Stalin, Educația – compromisă, Armata – fără gloanțe, Justiția guantanamizează. Ce avem bun, totuși? Băsescu. Aici, hop, vine cu moțiunea „România mea”. (Marfă sintagma, se reține și fără prompter). Nu-ți lasă timp de gândire, îți dă abureală ca la crocobastârci: 6, vin omuleții verzi! Păi, parcă ziceai că suntem în NATO, că ne apără! Suntem, da” ăia ajung abia în 15 zile lucrătoare, până atunci ne-am vărsat! Morți în cadă! Asta dacă n-ar fi el să ne scoată. Gherlă mare, noroc de șansă -Băsescu.

Mândru că e român (nu i-a sunat paranghelia pesedelului în cap), el dă tunuri și tot el se plânge de bombardamente, el veghează, el centrează, el ne apără de Putin, el ne apără de UE (plânge de bucurie că am intrat și de oftică c-o să-i ridice refugiații moschee în Mihăileanu). El, el, el. (Doar despre vecină-su Orban, ăla care-o zguduie de gardul cu sârmă ghimpată – cucu. Nimic). El, el, el și iar el. Dacă nu ești cu el, ești vândut la ruși.

Nu că nu le-ar  zice cu schepsis, e conectat, e coios, e pe felie. Dar prea rânjește la noi ca broasca la inundații.