Bătaie între femei la audierile de la Bruxelles! Ursula și Rovana s-au tras de păr

Președintele Ursula deschise dulapul și începu să așeze sticlele pe categorii. Multe erau potrivite pentru sucul de roșii pe care urma să-l sterilizeze la Secția de Reanimare înainte de a-l trimite, cu DHL-ul, acasă la Beinhorn, lângă Hanovra.

Îl rugase în mod special pe doctorul Jena-Claude să-i lase biroul vraiște la plecare. Știa c-o să găsească sticlele de whisky, deși nu-și imaginase că printre acestea avea să descopere cătușele roz, cu puf de gâscă, volumul Manifestul Partidului Comunist (îmbrăcat în piele neagră, ecologică), patru flacoane de Prozac, colecția Playboy 1989 camuflată între coperțile unei Biblii și un memory-stick cu petrecerea privată organizată de ex-președintele Liviu pe insula Belina, în 2016.

Ursula le strânse pe toate într-un geamantan și îi spuse secretarei să trimită sticlele de whisky la Reanimare. Pe urmă scoase din sertar poza de familie cu cei șapte copii și o așeză pe birou, lângă fotografia Angelei. Le șterse pe amândouă cu mâneca bluzei kaki primită cadou de la comandantul Brigăzii 703 Infanterie (cu sediul la München).

Își turnă ceai de mușețel într-o gamelă chinezească. Se așeză apoi în fund pe birou, într-o poziție clasică de relaxare yoga. Acumulase energii negative în ultima vreme, iar audierile candidaților pentru funcția de doctor-comisar se anunțau a fi tensionate.

Când Rovana și Dan intrară conduși de asistenta președintelui, Ursula îi întâmpină cu răceală tipic nemțească. Îi servi totuși cu bomboane mentolate și începu să-i descoase.

― În afară de vocea și talentul Vioricăi, ce anume vă recomandă pentru înalta funcție de la Bruxelles?

Doctorul mustăcios ridică, timid, două degete. Se gândea că cel mai bine ar fi să nu-i ascundă pasajele tenebroase din propriul CV. Sinceritatea dusă la extrem putea să-i aducă un plus de credibilitate.

― Ei bine, voi fi foarte direct, îi spuse Ursulei. Dacă aveți în spital computere care rulează sisteme de operare fără licență, eu sunt omul potrivit. Rezolv problema în doi timpi și trei mișcări.

Se umflă în pene, la propriu, desfăcându-și nodul cravatei. Zâmbi și-i trase un cot Rovanei, nu foarte discret. În ultimele 24 de ore se temuse că handicapul de a fi bărbat va cântări decisiv în alegerea comisarului din partea României. Îi trecuse prin cap să-și facă operația de schimbare de sex, însă renunțase după ce chirurgul care urma să-l lase fără bărbăție îi spusese că va trebui să renunțe și la mustață. Așa ceva era de neconceput!

Aproape absentă, Ursula se lăsă ușor pe spătar și trase cu ochiul la lista de întrebări. Decise s-o pună pe cea cu numărul 69:

― Dane, zi-mi sincer. Ce părere ai despre politica spitalului de la Bruxelles față de minoritățile LGBT și față de migrația ilegală?

Doctorul social-democrat inspiră profund înainte de a-i răspunde. Roși până în vârful urechilor și se foi în scaun ca un elev surprins cu fițuica în chiloți, la teza de limba latină.

― Est modus in rebus, îi spuse bărbatul, cu gândul la profesoara Mia (o molie turnătoare la Securitate, care îl lăsase corigent în clasa a IX-a). Există o măsură în toate. Dacă se înmulțesc minoritățile sexuale și emigranții, atunci ei devin majoritari. Asta vrem pentru spitalul nostru? Să fim conduși de niște transsexuali cu barbă din Orientul Mijlociu?!

Dăduse cu bâta-n baltă, dar măcar avusese curajul de a fi foarte deschis. Vorba aia, ce-i în gușă și-n căpușă!

Fără să-și ascundă consternarea, Ursula scoase stetoscopul din sertar. Se ridică și merse agale spre doctorul Dan. Purta o fustă până deasupra genunchilor, aproape transparentă, care-i punea în valoare picioarele de balerină la Teatrul Balșoi.

― Jos pantalonii! îi ordonă pe un ton aspru, milităros.

Doctorul se uită speriat la Rovana. Știa că Ursula se specializase în ginecologie. Rămas în gogoșari, cu pantalonii în vine, așteptă încordat ca președintele să-l consulte. Cu stetoscopul la urechi, Ursula îl ascultă pipăindu-l centimetru cu centimetru.

Apoi dădu verdictul:

― Ești perfect sănătos, doctore! N-aș fi crezut… Gata, poți să-ți tragi pantalonii. Ia zi, ce post te-ar interesa în conducerea spitalului nostru?

― Oricare, nu contează. Să am cazare, masă și bonuri de vacanță la Ibiza. În rest mă doare-n cur, crede-mă!

Între timp Rovana mâncase zece bomboane din bolul trasnparent. Nu se așteptase să fie audiată în prezența colegului Dan. Puse a 11-a bomboană pe masă, o pisă mărunt cu tocul de la pantofi și o trase pe nas iritându-și sinusurile. Uleiul de mentă o eliberă de stres. Își dădu jos sacoul și rămase într-un sutien tricolor cu sigla partidului.

― Mă consulți și pe mine, Ursula?

Șefa Spitalului Jours Heureux își schimonosi buzele de parcă tocmai l-ar fi văzut pe președintele Donald în pielea goală, la volanul unui VW Touareg cu softul modificat.

Ignoră complet gestul Rovanei.

― Aș vrea să te întreb ceva…

― Orice, dragă Ursula.

― Acolo la voi, în județul Dâmbovița, fii-tu Andrei ce rol are? Am auzit că-i un soi de baron local.

Nu se așteptase s-o lovească sub centură. Cine era ea să-i ceară cont despre Andrei?

Înainte să-i dea replica, se trezi lovită din nou.

― Și încă ceva, Rovana… Povestește-mi despre mașina Audi Q7 cu numere de bulgari și despre trecerea Insulei Belina la CJ Teleorman.

Rânji satisfăcută și își ridică picioarele pe birou (ăștia doi țărănoi doar nu credeau că audierea era o simplă formalitate!).

De nervi, Rovana își aprinse un joint. Fusese prevenită că nemțoaica n-are tată, n-are mamă, însă sperase până în ultima clipă că o să umble cu mănuși.

Decise la rându-i să atace:

― Mai bine spune-mi tu, Ursula, câți bani de la Ministerul Apărării ai dat pe izmenele soldaților germani pe care pe deasupra le-ai luat și rupte-n fund, de la second-hand. Hai, curaj!

Cele două se încăierară trăgându-se de păr și tăvălindu-se pe jos, spre amuzamentul lui Dan. Doctorul recuperă joint-ul Rovanei și scoase rotocoale de fum. Le făcu poze femeilor cu telefonul mobil, conștient că va avea un atu în plus la următoarea rundă de audieri.

(va urma)