Bătaie la Cataramă, pentru PSD?

Pentru că, dacă PNL se „întoarce la popor”, ca să-i ceară votul, cu aceeași garnitură de loseri gripați, gata oricând să-și scoată ochii unii altora, nu mai vedem noi capitală liberă de PSD, de Firea și de iepuri de pluș, spânzurați de felinare, neam.

Până la ultimul Congres PNL, aproape că-l uitasem pe Cataramă.

Singurele amintiri despre el erau revigorate, în răstimpuri, de trecerea mea prin fața unui sediu „Elvila”, precum și de întâlnirile cu vreo două cunoștințe care și-au pierdut economiile (și multe circuite nervoase) la SAFI-FMOA, „afacerea” care l-a compromis pe omul nostru, spre sfârșitul anilor 90.

Cum spuneam, înainte de congresul liberalilor, Viorel Cataramă a reapărut pe firmament, nu chiar ca o bombă pe generic, dar, oricum, ca un fel Matrix Reloaded, anunțându-și, atunci, intenția de a participa la competiția pentru șefia PNL.

Față de toate vocile în falset pe care le „ascultasem” în ultima perioadă, fostul secretar general al PNL revenea cu o anumită concizie în exprimare – făcând abstracție de unele inadvertențele gramaticale -, cu precizări articulate, vizavi de doctrina și politicile liberale, pe care anunța că le va susține și aplica neabătut, cu „îndemânare” contondentă în desenarea profilelor de participanți la traficul politic dâmbovițean.

Într-un cuvânt, Cataramă revenea cu stilul său cam bolovănos, dar mai aproape de fondul temelor în discuție – față mulți alți guriști fără glorie -, din punct de vedere politic (doctrinar și aplicat), precum și economic.

Una peste alta, Cataramă amintește întrucâtva de Băsescu: nu te poți lupta cu PSD în semitonuri, cu sferuri de măsură, făcând compromisuri (eventual alianțe contra naturii), așteptând, apoi, ca lamentările tale și luptele intestine pentru funcții să impresioneze electoratul.

Succesul fostului președinte s-a datorat tupeului său politic, forței replicilor, faptului că a fost un personaj prezent, jucător, implicat (sigur că, din personalitatea lui „complexă”, aduc în discuție aici doar trusoul pozitivelor).

Dacă Viorel Cataramă se va implica, cu fermitate, în lupta pentru Primăria Capitalei, e posibil să aibă aceeași vizibilitate, precum aceea a Gabrielei Firea sau a oricărui alt candidat PSD.

Condiția e ca liberalii, în frunte cu „democratul” Ludovic, să nu se prevaleze, exclusiv, de un joc așa-zis democratic (pentru că știm cât ține democrația internă în PNL), pentru a-l șunta, fără drept de apel, pe – e drept, controversatul om de afaceri – Viorel Cataramă, un politician, totuși, cu vână.

Iată declarația lui Cataramă: „Vă anunț că îmi voi depune candidatura pentru nominalizarea la funcția de candidat al PNL pentru Primăria Generală. (…) În București ni s-a spus că dreapta unită o va învinge pe Firea. Nu e adevărat. PNL o va bate pe Firea, pentru că singurul partid de dreapta din România suntem noi. De un an sunt colegi care îmi vorbesc de o alianță condusă de domnul Cioloș, un impostor politic care a supt din seva PNL și l-a trădat”.

Drept răspuns, Orban i-a transmis, astăzi, „preopinentului” că, în luna iunie, când va avea loc ședința Biroului Politic Național, va fi adoptă o hotărâre privind procedura și criteriile de desemnare a candidaților partidului pentru toate primăriile municipiilor reședință de județ, precum și pentru Primăria Capitalei. „Va fi un proces deschis democratic, în care veți fi chemați să vă aduceți contribuția și să participați la desemnarea candidaților. Candidații nu vor mai fi desemnați în spatele ușilor închise, candidații trebuie desemnați dintre acei oameni care se bucură de cea mai mare încredere din PNL, dintre acei liberali care într-adevăr corespund cel mai bine profilului așteptat de publicul bucureștean„.

Eu cred că e mai puțin important de câtă încredere se bucură un candidat în interiorul PNL (unde cei mai de încredere sunt preferații lui Orban și ai Cotroceniului), ci despre câtă forță și determinare are un astfel de candidat implicat într-o luptă deschisă cu PSD.

Întrucât, nu mă îndoiesc nicio clipă, că toate „încercările” de candidați, din vara lui 2016, se bucurau de încrederea nețărmurită a partidului, singurul lor defect fiind acela că n-au existat, pur și simplu, în confruntarea pentru Primăria Generală.