Premierul Israelului și președintele Statelor Unite au multe în comun. Chiar dacă cel dintâi e un iscusit politician și un redutabil cunoscător al geopoliticii iar al doilea un novice, amândorura le plac ceremoniile (Trump a ordonat paradă militară de 4 Iulie, cum a văzut-o pe cea de la Paris din 14 Iulie), amândoi se cred victimele inocente ale unor vânători de vrăjitoare, și unul și celălalt au aceeași marotă – „fake news”, ambii visează să se eternizeze la conducerea țărilor lor.
Donald J. Trump exclamase entuziast zilele trecute, aflând că Republica Populară Chineză urmează să-și schimbe Constituția ca să-l păstreze perpetuu la putere pe președintele Xi Jinping: „E acum președinte pe viață! Președinte pe viață! Și e măreț! Poate ar trebui să încercăm și noi într-o bună zi!”. De altfel, la Casa Albă, de o bună bucată de vreme, contrar uzanțelor, Jared Kushner îi pregătește următoarul mandat, convocând diverși experți de campanie.
În ce-l privește, Benjamin Netanyahu – dacă ar rămâne în funcție până pe 17 iulie anul viitor – ar împlini 13 ani și 128 de zile ca premier în funcție (cumulat, în cele două mandate), depășind astfel recordul lui Ben Gurion, cel dintâi prim ministru al Israelului și unul dintre Părinții Fondatori.
Azi-noapte, la plecarea spre Washington, Bibi le-a declarat ziariștilor că nu vor fi alegeri anticipate, cum se zvonea, ci că intenționează să-și ducă mandatul până la capăt, adică până în decembrie 2019. Greu de crezut, din mai multe motive: întâi, din cauza dosarelor penale (Cazul 1000 și Cazul 2000 sunt deja pe biroul Procurorului General, Cazul 4000 se desfășoară cu mare celeritate, iar Cazul 3000 pare a înainta și acesta mai repede); în al doilea rând, coaliția de extremă dreapta pe care o conduce se confruntă cu problema studenților ultrareligioși, pentru care se cere scutirea de armată, un refuz blocând adoptarea bugetului, ceea ce ar conduce, conform legii, la dizolvarea guvernului și la alegeri anticipate.
Premierul Netanyahu a prezentat obiectivele pe care și le-a fixat pentru vizita în Statele Unite: să-i mulțumească președintelui Trump pentru decizia de a devansa mutarea ambasadei în cinstea celei de a 70-a aniversări a Israelului și să-l invite, pe 14 mai, la ceremonie; să discute problematica Iranului; să se intereseze de evoluția planului de pace cu palestinienii.
Pe aeroport, i-a dăruit soției sale un buchet de flori pentru aniversarea celor 27 de ani de căsnicie (în chestiuni de imagine nu-l întrece nimeni).
Dacă în ultimii doi ani a transmis speech-uri video Congresului AIPAC (puternicul lobby pro-israelian din America), anul acesta o baie de ovații (vor fi peste 18.000 de participanți) s-a gândit că i-ar face cum nu se poate mai bine. La tribuna AIPAC se simte chiar mai bine decât acasă și de acolo își poate transmite mesajele către conaționali. Dacă în privința sa părerile evreilor americani sunt împărțite, în AIPAC sprijinul pentru guvernul pe care îl conduce e deplin și necondiționat.
Celor din AIPAC Bibi le va trasa sarcini, celor din Israel va trebui să le demonstreze, o dată în plus, că fără el umbrela de securitate a Statelor Unite s-ar putea închide.