Alegerile – un referendum asupra vinovăţiilor penale ale liderului Likud?
La şaptezeci de ani împliniţi, Benjamin Netanyahu e într-o formă fizică şi mai ales mentală de invidiat. Experienţa uriaşă, carisma, instinctul politic fără greş sunt ingredientele geniului său politic.
Acest al treilea tur al parlamentarelor a avut pentru cel mai longeviv premier al Israelului (pe cale de a-şi depăşi propriul record) o miză vitală. Adevăratul său adversar n-a fost alianţa Kahol Lavan, nici Benny Gantz, ci Justiţia.
Numărătoarea e aproape încheiată. Blocul de dreapta din jurul Likud poate aduna fără emoţii 59 de mandate, rămânând ca pe celelalte minimum două până la 61 să le obţină de la cei foarte dispuşi să sară în barca învingătorilor, negociindu-şi o sinecură. (Au mai rămas de contabilizat voturile personalului diplomatic, ale marinarilor, ale deţinuţilor, ale alegătorilor din căminele de bătrîni şi ale carantinaţilor. Pentru aceştia din urmă există puţini voluntari care să aibă curajul să atingă buletinele. Numărul total al acestor voturi nu depăşesc cu mult 4000).
Azi-noapte, după ce s-au afişat cele trei exit poll-uri, una dintre primele reacţii ale taberei Likud a venit din partea ministrului Comunicaţiilor David Amsalem, un cunoscut yes-man al lui Bibi: “Poporul nu acceptă decizia Justiţiei!”. Amsalem exprimă fidel opinia stăpânului său: alegerile au fost şi un sau în primul rând un referendum asupra vinovăţiilor penale ale lui Netanyahu, ceea ce echivalează cu o lovitură năucitoare dată statului de drept.
E lesne de presupus că primul demers al lui Bibi Talent va fi amânarea înfăţişării programate pentru 17 martie. Iar, în momentul când se va instala solid la putere, va lucra la demiterea Procurorului General care l-a trimis în faţa instanţei pentru mită, fraudă şi abuz de încredere.