În mod normal, mandatul îi revine actualului premier, Benjamin Netanyahu, al cărui partid a câștigat detașat legislativele. Dacă Netanyahu va primi mandat și va reuși să formeze o coaliție majoritară cu aliații săi tradiționali, partidele naționaliste și ultrareligioase (cel puțin 61 de scaune în Knessetul de 120), va stabili un record istoric: cel mai longeviv premier al statului Israel.
Dar președintele Rivlin are și posibilitatea, prin lege, de a oferi mandatul cui crede că e capabil să alcătuiască o coaliție stabilă, cu condiția ca acesta să fie membru al Knesset-ului. (Există precedentul din 2009, când președintele Peres a preferat să-l mandateze cu formarea coaliției și apoi a guvernului pe Netanyahu, deși Likud-ul se clasase pe locul doi în alegeri). Ar fi o mișcare pe cât de curajoasă, pe atât de spectaculoasă, cu minima condiție ca liderul partidului Kulanu, Moshe Cahlon, să se decidă cu cine merge – cu dreapta sau cu stânga. Un calcul rapid, făcut pe moment, arată că Bibi (pe care presa l-a poreclit deja „regele Bibiahu”) adună în acest moment, nepunând la socoteală formațiunea lui Cahlon, cam 57 de voturi.
Primul drum pe care l-a făcut premierul, după ce Likud a câștigat alegerile, a fost la „Căsuța Poștală a lui Dumnezeu” – Zidul de Vest („Zidul Plângerii”). O reverență în fața formațiunilor religioase: Shas, Yahadut HaTorah Hameukhedet, Bayit Yehudi. Lui Naftali Bennett, liderul Bayit Yehudi, i-a și promis un post de ministru, lui Arye Deri, liderul Shas, i-a promis fostul său portofoliu de la Interne, iar lui Yaakov Litzman, liderul Yahadut HaTorah – portofoliul de la Sănătate pe care l-a mai deținut.
Dacă va fi desemnat pentru al patrulea madat de premier, Bibiahu se va întoarce la putere radicalizat, în fruntea unui Likud, pe care, ca să câștige alegerile, l-a mutat spre extrema dreaptă. Se va întoarce la putere într-o țară pe care singur a izolat-o, cu ideea periculoasă în minte (promisiune fermă de campanie, pe care acum încearcă, neconvins, s-o dea la întors) că nu va aplica niciodată soluția a două state. Va continua politica de confruntare cu palestinienii, va întreține tensiunile cu vecinii, poate că va mai avea ocazia de a-l scuipa în obraz pe cel mai important aliat, Statele Unite, își va augmenta frazeologia belicoasă.
P.S. Mi-a luat ceva timp să găsesc, subtitrat în engleză, acest clip al Likud, cu bona Bibi, unul dintre cele cu care m-am delectat în campanie.