Răspunsul dur al președintelui României la aventurismul strategic al premierului – pe care, cu prea multă ușurință, l-a desemnat – face înconjurul agențiilor internaționale.
Klaus Iohannis, titularul politicii externe, are însă de dat o explicație în legătură cu Israelul: de ce, de doi ani, nu s-a învrednicit să numească un ambasador la Tel Aviv.
Prima și cea mai spectaculoasă consecință a elucubrațiilor doamnei Dăncilă de la tribuna Congresului anual al AIPAC (Comitetul Americano-Israelian pentru Politici Publice, cel mai important grup de lobby israelian în Statele Unite) este anularea vizitei pe care regele Iordaniei trebuia s-o întreprindă în România, începând de astăzi. Motivul, așa cum apare site-ul Regatului Hașemit: „solidaritate cu Ierusalimul”, în urma anunțului de mutare a ambasadei țării noastre de la Tel Aviv la Ierusalim. Care – repet cu obstinație – nu e o simplă mutare, ci o poziționare puternică în conflictul israeliano-palestinian, menită să elimine soluția agreată de majoritatea statelor și instituțiilor internaționale: două state, cu împărțirea Ierusalimului în două capitale.
Argumentul biblico-istoric al premierului premierului Netanyahu în favoarea Ierusalimului, capitală „unică și eternă” a Israelului, nu corespunde nici secolului XXI, cum n-a corespuns nici secolului XX. Atunci, premierul Yitzhak Rabin (1922-1995) a plătit cu viața faptul că a încercat să impună un compromis pentru pace, îndrăznind să declare: „Biblia nu e un registru cadastral al Orientului Mijlociu”.
Nu ajunge că programul de guvernare al Alianței PSD-ALDE a fost sacrificat pentru un singur om – Dragnea – acum și securitatea României e sacrificată pentru același om, care crede, ca un ageamiu periculos, că prin Netanyahu va ajunge în grațiile lui Trump.
Proiectând scandalul politicianist de la București în politica externă, premierul Guvernului Dragnea a reușit să surpe poziția încă solidă a României în Orientul Mijlociu și să-și decredibilizeze țara pe arena internațională.