Blaga, buldogul care rupe lanțul
Și a fost ziua în care „buldogul” a rupt lanțul. Ziua în care „stăpânul” nu l-a mai întărâtat cu bățul prin gard, aruncând apoi, cinic, ciolanul cățeilor gălăgioși care-i lingeau mâna cu nesaț. „Unic”, deci firesc, Vasile Blaga s-a uns șef peste un partid cuplat la aparate, nu prin votul formal, dat astăzi în Convenție, ci apriori, consecință a percepției aproape unanime că o bătaie în plus între facțiunile partidului ar semăna, mai degrabă, cu un război al corbilor năpustiți peste un stârv politic.
Așadar, poate resuscita, Blaga, PDL?! Poate fi benefică, dincolo de imagine, președinția sa? Are el „îndemânarea” de a recredibiliza partidul?
Marea calitate a buldogului nu e forța, ci echilibrul său. Nu impetuozitatea, ci răbdarea și consecvența. Blaga nu este un jongler al cuvintelor gonflate sau un orator „înflorat” și „colorat” – ba, este chiar opusul, dacă ne gândim că, în discursurile prea repezi, mușcă adânc din carnea cuvintelor -, dar este credibil în ce și cât spune.
În acest registru promite el să-i aducă, laolaltă, măcar și până la alegerile din toamnă, pe „grei” și pe „reformiști”, cerându-le „recredibilizare”, „solidarizare” și „unitate”, în „binele partidului”. Le-a dat la schimb, dovadă a echilibrului și diplomației, locuri de reprezentare în echipa sa, indiferent de „facțiunea” de la care se revendică. Le-a cerut implicare totală la centru și în teritoriu.
Este de ajuns? Pot recalibra, doar aceste deziderate, împlinite, motorul partidului? Nici vorbă. Iar Blaga știe asta.
Mult mai importantă în economia unei reveniri asumate a fost declarația sa de „politică externă”. Conform acesteia, Blaga vede un PDL în postura de „ax principal al unificării forțelor politice de dreapta și centru dreapta”, care „alături de organizații și inițiative civice, de Mihai Răzvan Ungureanu și alții ca el, care împărtășesc aceleași idei și principii”, să construiască un „puternic pol (UDL n.r.), opozant al stângii socialiste”.
Iată și explicația pentru care MRU nu a primit invitație la Convenție. În fapt, Blaga a făcut, astfel, o declarație ex-abrupto, de emancipare a partidului de sub tutela lui Traian Băsescu și a emisarilor săi.
Până azi, Ungureanu prezenta „coagularea” ca pe o platformă a dreptei, inițiată și condusă de el, căreia urma să i se alăture PDL. De azi, agregatorul declarat al dreptei este Blaga și partidul său, la care se pot alinia partide, organizații și, nu-i așa, „Mihai Răzvan Ungureanu și alții ca el”.
În acest context, noul lider democrat-liberal a identificat, ferm, „singurul adversar politic al PDL”: „stânga socialistă, restauratoarea unui regim străin valorilor unui democrații autentice”, căreia i-a declarat război, cerând demisia lui Victor Ponta, precum și „delimitarea forțele pro-democratice din România, de atacul împotriva legalității și a statului de drept, lansat de Guvernul USL, condus de primul ministru Victor Ponta”.