BNR nu poate salva guvernul Ponta

După victoria neașteptată și din câte se pare sincer nedorită de USL de săptămâna trecută în fața guvernului Ungureanu, Victor Ponta, premierul desemnat, a fost nevoit să scoată din joben un guvern care să nu scadă prea mult cota din sondaje a Uniunii.

Nu i-a luat 30 de secunde, așa cum a anunțat, triumfal, inițial și nici un minut, după cum a rectificat ironic în preajma votului pe moțiunea de cenzură, ci patru zile fără o oră, după cum a recunoscut chiar el.

Dilema USL a fost că, deși toți erau conștienți că nu puteau pune pe oricine la cârma ministerelor, numirile trebuiau făcute astfel încât expunerea partidelor din USL să fie minimă. Compromisul la care s-a ajuns este însă, cu unele excepții, cel puțin bizar. Dacă premierul desemnat Victor Ponta și-a imaginat că votanții vor crede că „oricine este mai bun decât orice ministru din guvernul ales de Băsescu”, atunci premierul desemnat a greșit amarnic.

Trecând peste faptul că la câteva minute după ce a declarat că va păstra, în mare, e drept, structura ministerelor, a anunțat cinci noi funcții de miniștri, inventate parcă special pentru a mulțumi doritorii de funcții din USL, echipa Ponta pare un amestec eterogen de persoane care fie au fost convinse să se sacrifice electoral, dacă e cazul, fie erau disperate după o funcție de trecut în CV. Cu unele excepții, evident, deloc de neglijat.

În graba de a mulțumi și votanții, și partidul, și doritorii de funcții, premierul desemnat pare a fi alcătuit echipa de lucru jucând piatra, foarfecele și hârtia.

Ponta va merge în Parlament cu un ministru delegat pentru relația cu mediul de afaceri, dar și cu un ministru al Economiei în ale cărui atribuții este deja inclusă această responsabilitate. Mai mult decât atât, ministrul propus pentru Economie, minister care se ocupă, aproape integral, de sectorul energetic, este un fost șef al Fiscului, de unde și senzația evidentă că, poate, ar fi fost mai bun, profesional, nu altfel, ca ministru al Finanțelor sau măcar ca secretar de stat acolo.

La Educație este propus un ministru care este rector la o universitate particulară. Date fiind dezbaterile foarte aprinse din ultimii ani privind legalitatea, nu calitatea, programelor de studii desfășurate de către unele universități private, semnalul trimis publicului este cel puțin nefericit când vine vorba despre credibilitate.

Premierul desemnat Victor Ponta a subliniat, înainte să citească lista de miniștri, că un argument forte în favoarea celor nominalizați este experiența profesională. În acest caz este greu de înțeles de ce la Transporturi a fost propus un fost ministru al IMM-urilor.

Un alt minister deosebit de important, al Muncii, ar urma să fie condus de un fost ministru al Muncii care a majorat punctul de pensie în pragul alegerilor din 2008, deși toate semnalele economice trimiteau în acel moment spre o scădere drastică a creșterii economice, dacă nu chiar spre recesiune.

Prezența în continuare în guvern a lui Leonard Orban, tehnocrat, fost comisar european și de ale cărui calități în domeniu nu se îndoiește nimeni, trebuie salutată. Apare însă întrebarea de ce nu a putut fi păstrat și Cătălin Predoiu, care, una peste alta, a „supraviețuit” în patru guverne consecutive, un record în România, ceea ce înseamnă că, de bine de rău, și-a făcut treaba nepărtinitor.

În final, însă, trebuie recunoscut faptul că prin atragerea lui Florin Georgescu, al doilea om din BNR după Mugur Isărescu, guvernul României, așa cum vrea Ponta să fie numită echipa propusă de el, USL a dat una dintre cele mai puternice lovituri de imagine din ultimii ani. Ponta a trebuit, în mod sigur, să își încordeze toți mușchii politici pentru a-l impune pe Georgescu la „ministerul banilor”, plus funcția de vicepremier, înaintea alegerilor. Nu știu ce partid din România ar vrea un membru marcant al BNR la Finanțe înainte de alegeri. Ce partid ar vrea să pună „stăpân” pe Finanțe un economist venit dintr-un mediu în care pomenile electorale sunt privite inițial ironic, apoi cu dezgust, pentru ca în final să provoace disperare?

Nu trebuie să mire pe nimeni însă faptul că Georgescu, cel mai probabil cu „binecuvântarea” lui Isărescu, a fost ofertat și nici că a acceptat funcțiile propuse. Ponta știa că are nevoie de o contrapondere la guvernul destul de palid cu care va merge în Parlament pentru investitură, în timp ce BNR avea nevoie de o garanție că se evită derapajele.

Dacă premierul desemnat Victor Ponta are însă impresia că cele câteva nume solide, credibile și unanim recunoscute pentru profesionalism și devotament, în frunte cu prim-viceguvernatorul BNR, sunt de ajuns pentru a „acoperi” cu credibilitate întregul guvern, atunci Ponta greșește.

Fiecare ministru va plăti, măcar în voturi, pentru ceea ce va face și pentru ceea ce nu va face, laolaltă cu partidul sau cu alianța din care face parte.