Sincer vă zic, n-am citit atâta de când a trebuit să învăț alfabetul: 2,6 k de comentarii la postarea lui Guță Magnificul.
Omul s-a justificat finuț, ieri la 00:33: „Mai facem și dedicatii speciale că doar trăim într-o țară democratică!”. Adevărat.
A sărit lumea pe el că de ce-a postat prea corect, fără agramaticalități, că ce pln caută cratima aia acolo. Că a fost idolul lor, inima lor, sufletul lor și s-a dat cu pesedeul. Că s-a dus de suflet cu „De vrei gustul fericirii/ Ștampilează trandafirii!”, că cu muzica împăratului au crescut de mici și-acu a dat-o-n prosteală, că să cânte la Dragnea în celulă, că l-a detronat Dani Mocanu (știți care, ăla cu „Am bani de mă enervează”), că să-și ia muie la rece, că doar inculții o să dea like la cântare, că de ce-a făcut dedicație la un partid creponat, că o să-l spurce toți fanii de-o s-ajungă să se uite ca bou-n țeavă, că e varză, că s-a dus pe carici, că s-a înjosit, că s-a umplut de ciumă roșie gen, că a fost mare cât a fost, gata, tăiete, că în loc să se pișă pe ea de politică a ajuns să cânte la corupți.
Hopa! S-a umflat morala-n manelouți. Adică atunci când Magnificul se rupea-n dedicații la Fane Spotoru (fie iertat), la Bercea Mondial, la Caiac (fie iertat), la Cimino, la Titel Crăcănatu și la Nuțu Cămătaru avea valoare? Iar acum, când cântă și el la măsuța lui PSD (care-a palmat mai mult din greșeală câteva miliarde de coco), îl trimiteți pe acest baro talento la altă masă? ”R-ați ai dreak de triști!