Bugetarul, pensionarul, și „hipsterul” grec vor decide viitorul celui mai important proiect de pace și prosperitate al Europei

Generația noastră este principalul beneficiar al acestei perioade de pace și prosperitate și de aceea apreciam Uniunea Europeană la adevărata ei valoare. Generația bunicilor și părinților noștri a plătit într-un fel sau altul pentru acest lucru, fie prin război, fie prin reconstrucția ulterioară, o perioadă extrem de dură și cu multe lipsuri.

Și Alexis Tsipras, tânărul premier grec, se bucură, laolaltă cu noi, de libertatea și prosperitatea ultimelor decenii, fără să fi luptat măcar o zi pentru acest lucru.

De aceea Uniunea Europeană, chiar și zona euro, nu înseamnă nimic pentru el și pentru mulți din generația lui și nici din generația mai tânără.

Acum dușmanii sunt: multina­ționalele, profiturile care pleacă din țările unde au fost generate, străinii care conduc, austeritatea, germanii și, nu în ultimul rând, americanii.

Noua generație crede că propriile țări au devenit colonii pentru marile companii și primesc prea puțin în schimb, respectiv salarii mai mari de la an la an, program de muncă lejer și vacanțe cât mai multe pentru a vedea lumea. Pentru noua generație totul este un experiment și o experiență. Cel mai des răspuns la angajare este: vreau să experimentez până văd ce îmi place! Toate aceste lucruri fac parte din viața zilnică actuală.

Dacă locuitorii Uniunii Europene se bucură de pace, nemții sunt principalii beneficiari economici ai zonei euro, ai introducerii monedei unice europene. Statele mai slabe, cum sunt Grecia, Portugalia, Spania sau Italia, au pierdut lupta cu nemții din punctul de vedere al competitivității. Fiind o singură monedă, aceste țări nu își mai pot folosi moneda proprie și cursul valutar al acesteia pentru a face față produselor nemțești.

De asemenea nu mai pot folosi inflația și deficitele interne pentru a susține propriile economii și implicit pentru a plăti salariile și pensiile. Până la introducerea euro, grecii își plăteau salariile și pensiile prin inflație și prin rostogolirea din lună în lună a datoriilor.

Nemaiavând aceste instrumente, Grecia este la un pas să fie prima victimă oficială a zonei euro.

Dacă pe 5 iulie poporul grec, chemat la referendum de conducătorul ei politic Tsipras, respinge măsurile de austeritate cerute de FMI, Eurogroup și creditorii privați, ce alternativă are?

Ministrul de finanțe grec Iannis Varoufakis spune că tratatul Uniunii Europene nu prevede ieșirea unei țări din zona euro sau din Uniunea Europeană. În aceste condiții Uniunea Europeană este obligată să se descurce cu o Grecie în faliment, pe acest lucru mizând și puterea politică de la Atena.

Grecii, care nu au fost lăsați în afara Uniunii Europene, vor dansa sirtaki, vor sparge farfurii până muzica se va opri. După aceea se vor duce la culcare sperând ca nemții să continue să le facă cafeaua de dimineață, înainte să meargă să deschidă tavernele.

Banii Uniunii Europene au construit ceea ce este Grecia astăzi, cu toată infrastructura pusă la punct. Dacă nu ar fi fost acești bani, drumurile din Grecia ar fi fost ca la noi și nu ar mai fi existat milioanele de turiști care sunt acum și pe care se bazează o întreagă economie elenă.

Pentru revoluționarul premier grec soluția lui pentru situația în care se află Grecia este poporul. Poporul să decidă ce să facă ei, politicienii, mai departe. El invocă democrația și alegerea poporului pentru acest lucru. Este cea mai lașă și mai lipsită de responsabilitate soluție. Niciun popor nu va vota austeritatea sau tăierea salariilor și pensiilor. Politicienii trebuie să își asume propriile decizii și să nu invoce decizia poporului în luarea unor măsuri.

„Părinții” actualei Uniunii Euro­pene au făcut tot posibilul să nu mai existe război în Europa. Fără să întrebe poporul. Generația actuală, repre­zentată de Tsipras, omul care se ridică împotriva corporațiilor, creditorilor și nu în ultimul rând a Germaniei, face tot posibilul să aducă poporul înapoi la arme.

Bugetarul, pensionarul, dar și „hipsterul” grec, categoriile cele mai afectate de austeritate și de măsurile huliților creditori internaționali, vor decide viitorul celui mai important proiect de pace și prosperitate al Europei de care s-au bucurat din plin în ultimii 30 de ani.