Ei bine, dincolo de testul continuu al reacției maselor – românii aflându-se, de câteva luni, într-un poligon de încercare a vigilenței lor, pe tărâmul justiției și statului de drept -, în dosul draperiei pe care scrie „Noile legi ale Justiției”, guvernul Dragnea-Tudose își face, zi de zi, monetarul, adaugă taxe și impozite unde i se pare că ține, umblă la Pilonul II de pensii, reintroduce acciza la carburanți – concomitent cu suspendarea suprataxării produselor nocive, pentru că e mai bine să vinzi mai mult „tutun” și mai mult alcool, de vreme ce piața viciului o cere, iar încasările din impozite sporesc -, amenzile cresc, prețurile cresc, inflația crește, implicit sumele care vin la buget vor crește, chit că vor fi tot mai goale de conținut și mai lipsite de valoare.
Totul este ca liderii coaliției de guvernare să iasă la sfârșitul anului pe comunicare și să anunțe: „Oameni buni, am reușit! Am făcut tot ce ne-am propus. Am avut megarecoltă la grâu, la rapiță – „ce rapiță, rapița e moft!” -, și, mai ales, la mazăre și „făsui”, ca să nu mai vorbim de lubeniță și barabule. Am mărit pensiile – mai ales pe cele speciale, pe cele ale foștilor parlamentari și pe cele ale foștilor demnitari -, am mărit salariile – mai ales pe ale noastre, adică ale aleșilor, ale miniștrilor, ale consilierilor, ale primarilor, bref, ale tuturor alor noștri -, în consecință, dragi români, am reușit! Ne-am ținut de cuvânt”.
Până atunci, în fața draperiei de fum a apărut dom” profesor Toader, într-un stand up comedy, care, calm, la ralanti, și cu zâmbetul acela al lui care mă face mereu să mă întreb până unde va întinde pelteaua, ne-a predat cursul despre bulibășeala justiției, pe du-te-vino (flux-reflux, aș spune, dacă îmi este permis, ba, chiar bielă-manivelă), un principiu tudosian consacrat, gen: ce ține, bine, ce nu, se trece la index.
În capul lui Toader a sărit toată lumea-luminată, toată justiția, toată societatea civilă, toată Europa Unită, inclusiv Liviu Dragnea, care s-a aliniat, oarecum, curentului, fluxului, îndreptat împotriva ministrului.
Va urma, cu siguranță, refluxul, legile Justiției vor fi fost deja „vorbite și uitate”, când noi ne vom trezi cu impozite mai mari, cu taxe mai mari, cu accize mai mari, bugetarii, cu salarii gonflate și ca putere de cumpărare, răsuflate.
În consecință, aș fi tentat să spun regizorilor pesediști de lumini și perdele de fum: mai fugiți, fraților, cu ursul!!
Mă tem, însă, că nici urși nu vom mai avea, de vreme ce șefa Mediului, Grațiela Gavrilescu, tocmai a declarat că nu va renunța la semnarea ordinului de ministru privind cota de intervenție pentru carnivorele mari, respectiv, urși (și lupi, la desert).
Adică, mai pe scurt, kaput! Urșii vor fi căsăpiți, sistematic, „astfel încât populația să nu mai fie pus în pericol!”.
Mă întreb dacă n-ar fi fost/n-ar fi, oare, mult mai bine, ca, în loc să-i omorâm pe urși, întrucât au ieșit pe străzi pentru că le-am luat pădurea, le-am luat habitatul, le-am luat bârlogul, le-am luat hrana, le-am luat mierea (promisă), să fi făcut în așa fel încât să fi rămas decenți, și să nu ne calicim, hulpăvim, neomenim, încercând să punem noi, „oamenii”, laba pe tot ce e al lor?!
Asta, ultima, e o fabulă! Morala?! Păi, de unde morală?