Eu n-am văzut partid care, cu cât crește, cu atât să devină mai neputincios în opoziție și mai arțăgos la interior.
După Colectiv, atunci când oamenii și-au exprimat indignarea în stradă, un partid onest, cu vechi state în politică, ar fi priceput, o dată pentru totdeauna, că oamenii nu mai au răbdare; că vor, imediat, schimbarea materialului din care e croită clasa politică, și că ratarea unui astfel de moment va fi greu de explicat.
Evident, o schimbare nu în totalitate. Cu siguranță nu în sensul unei „tabula rasa”. Era vorba, „doar”, de primenirea, întinerirea și restructurarea fiefurilor vechilor baroni, intrați în coliziune cu Justiția; de schimbarea parlamentarilor fără inițiativă, a politicienilor fără viziune, a unei „populații” de partid, de prea mult timp anchilozată.
Indiferent de jocul pe care avea să-l facă președintele, la Cotroceni.
Din păcate, niciuna dintre cele două formațiuni importante – PSD și PNL -, care, într-un fel sau altul, ne vor guverna din toamnă, n-a înțeles să facă ceva temeinic în acest sens. Doar vorbe și promisiuni deșarte.
Dacă în cazul PSD – partid în care o astfel de hotărâre ar fi declanșat implozia devastatoare -, continuitatea a devenit un „must have”, ceea ce se-ntâmplă la PNL e mult mai greu de digerat. Mai ales după aglutinarea cu PDL – partid erodat de guvernările anterioare -, moment în care ar fi fost obligatorie promovarea unor oameni noi, viguroși, întreprinzători, fără schelete ascunse în dulap.
Iar în tontoroiul pe care îl joacă partidul, astăzi, pe butoiul cu pulbere, filiala București pare că ține să fie prima care se sinucidă cu foc de artificii.
De exemplu, ieri, Diana Tușa, de la sectorul 1 – acolo unde Mihai Voicu a fost reales la conducerea filialei, același dirijând colectivul și la dezastrul de la locale -, și-a anunțat demisia din partid pe motiv că e sătulă „de atâta ipocrizie”.
„M-am săturat să ne facem că schimbăm, dar să nu schimbăm nimic; să ascundem gunoiul sub preș și să nu spunem lucrurilor pe nume. (…) Credeți că se vor câștiga alegerile din iarnă așa?” s-a întrebat Tușa la Adunarea Generală a PNL sector 1.
La sectorul 2, Anca Boagiu, „co-președinta dezastrului din iunie”, a amenințat, și ea, că va pleca, cu tot cu jumătate din filială, dacă „centrul” se va implică în votul de la sector, urmărind marginalizarea ei.
În isteria declanșată, Adriana Săftoiu a tras o primă concluzie, perfect îngrijorătoare: în partid se vorbește despre reformă, dar (cel puțin – n.n.) în București, revin la putere aceiași conducători care au pus partidul pe butuci.
Și, pentru ca totul să capete accente de comedie bufă, peste toată situațiunea creată de reacțiune, vine de se așterne, ca o bomboană pe colivă, vorba fermă a vigurosului Bușoi, șeful filialei: „În timp ce noi ne hârjonim și ne atacăm unul pe altul, PSD-ului îi merge bine. (…) Să nu atacăm în public colegii din PNL. Dacă avem ceva de spus, trebuie să o spunem în interiorul PNL. În exterior, haideți să atacăm PSD, că avem ce ataca!”.
Doamne, suntem pierduți!