Câinele de pază al SRI

E veșnic curentat de un sentiment de aleasă mândrie patriotică. Căutătura lui complice sugerează că e doldora de informații, pe care – firește – nu ni le poate împărtăși.

Tot universul plus o diplomă de inginer specializat în turnătorie au conspirat ca Cezar Preda să ajungă în „Comisia comună permanentă a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității SRI” (sau invers?).

O teză de doctorat, care pentru profani sună deplin conspirat – „Analiza teoretico-experimentală a tehnologiei de durificare prin încărcare cu aliaje/materiale dure a suprafețelor unor echipamente petroliere supuse unor procese de uzare intensă” – câteva demnități în administrație și sacerdoțiul de vicepreședinte al Consiliul Național al Salubrității l-au propulsat în piscul inteligensului.

Are stofă. Știe să ascundă un secret, chiar cu riscul de a nu-și mai aminti unde l-a pus.

Stă de vreo șapte ani la poarta instituției pe care ar trebui s-o controleze, cum stă cerberul la poarta infernului.

Tocmai a dat un interviu RFI, în plin scandal al spitalelor infectate, încredințându-ne că SRI și-a făcut, ca de obicei, datoria și că nu mai e nevoie să fie derajat cu întrebări de Comisia parlamentară.

„Găsiți lămuritoare informația SRI-ului?” a fost întrebat. „E foarte lămuritoare. Pentru mine, care am și activitate de control parlamentar cu informații secrete și strict secrete, vă spun fără echivoc: nu și-au făcut treaba cei care au beneficiat de informațiile de la Serviciul Român de Informații”.

Vă închipuiți, poate, că – pentru slujire credincioasă – SRI i-a ridicat o statuie în subsolul vreunei case conspirative. Aș! îl ține cu basca-n mână. Bine că nu cu mâna întinsă, cum a procedat în Parlament, ostentativ, seniorial, fostul șef SRI cu șeful Comisiei, care îndrăznise să-l salute de bun venit.